Taina Mirungerii, in trecut si in prezent

Taina Mirungerii, in trecut si in prezent Mareste imaginea.

Taina Mirungerii

In practica liturgică contemporană a Bisericii, Taina Botezului este legată de Taina Mirungerii, fiind săvârşite amândouă în cadrul aceleiaşi slujbe. Cu toate acestea, sunt două Taine diferite ale Bisericii.

Taina Botezului se săvârşeşte prin întreita afundare a omului în apă şi prin chemarea Numelui Dumnezeului Treimic, iar Mirungerea se săvârşeşte prin ungerea cu Sfântul Mir, împreună cu rostirea cuvintelor „pecetea darului Duhului Sfânt”. In Biserica primară, Botezul era încheierea curăţirii omului şi intrarea în Trupul lui Hristos, iar Mirungerea era confirmarea că omul are mintea luminată şi este templu al Duhului Sfânt.

In Faptele Apostolilor se observă practica săvârşirii Mirungerii prin punerea mâinilor Apostolilor. Filip, în Samaria, Il propovăduia pe Hristos, şi propovăduirii îi urmau minunile.

Din mulţi care aveau duhuri necurate, ele ieşeau „strigând cu glas mare". Cei ce credeau în propovăduirea Apostolului Filip, care propovăduia „despre împărăţia lui Dumnezeii si numele iui lisus Hristos, se botezau bărbaţi si femei" (Fapte 8, 5-12). In continuare, au fost trimişi Petru şi ioan, „care- pogorârandu-se peste ei, ca să ia Duh Sfânt. Pentru că incă nu se pogorase peste nici unul dintre ei, ci numai erau botezaţi in numele Domnului lisus. Atunci puneau mâinile peste ei si luau Duh Sfânt" (Fapte 8, 14-17).

In acest pasaj este clară deosebirea între Taina Botezului şi Taina Mirungerii. Prin Sfântul Botez, omul primeşte cuvântul împărăţiei lui Dumnezeu, după ce mai-înainte demonii au fost alungaţi şi inima a fost curăţită, iar prin Sfânta Mirungere se pecetluieşte prezenţa Duhului Sfânt în om.

„Eu, unul, am o bănuială: că, în Biserica primară, Mirungerea era făcută atunci când omul primea cercetarea Sfântului Duh, aşa cum se întâmplă în monahism, adică. Cineva trece prin curăţire, şi apoi aşteaptă cercetarea Sfântului Duh, ceea ce înseamnă că Sfântul Duh vine la om, si de acum înainte se roagă însuşi Duhul Sfânt în om, în inima omului."

Când citeşte cineva cu luare-aminte rugăciunile slujbei Botezului şi rugăciunile slujbei Mirungerii, vede cum lucrează harul lui Dumnezeu prin amândouă aceste taine. Taina Mirungerii era „pentru cei ce primiseră cercetarea Sfântului Duh în inima lor, adică pentru cei luminaţi".

„Se pare că, în Biserica primară, Taina Mirungerii nu era săvârşită odată cu Taina Botezului. Taina Botezului era săvârşită «spre iertarea păcatelor», în timp ce Taina Mirungerii se făcea pentru cei ce deveniseră deja mădulare ale Trupului lui Hristos. Pentru că se presupune că la acestia venise deja Sfântul Duh şi se ruga în inima lor, adică erau de Dumnezeu chemaţi.

Taina Mirungerii era săvârşită ca o pecetluire a acestui fapt. De aceea, în timpul săvârşirii acestei Taine, preotul rostea: «Pecetea darului Sfântului Duh»,, când îl ungea pe creştin. Pecetluirea aceasta era atunci confirmarea din partea Bisericii că acel creştin, care tocmai fusese miruns, se afla în starea luminării. De aceea, in tradiţia latină, Mirungerea se numeşte confirmativ, confirmare. Confirmare că acel creştin, după ce trecuse prin curăţire, ajunsese în starea luminării. Vasăzică, vine Biserica şi-l pecetluieşte, şi de atunci e considerat mădular al Trupului lui Hristos.

Astfel, în Biserica primară, cel botezat era considerat mădular al Bisericii doar prin Mirungere. La Botez primea iertarea păcatelor, iar la Mirungere devenea mădular al Bisericii. Astăzi Mirungerea se săvârşeşte la prunci imediat după Botez."

„Desigur, nu mi-am terminat cercetarea pe această temă, dar acolo trimite, pentru că altfel termenul nu ar avea nici un sens."

E deosebit de importantă învăţătura Apostolului Pavel despre creştini ca temple ale Duhului Sfânt.

„Au nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva casa lui Dumnezeu, strica-va pe acela Dumnezeu; căci casa lui Dumnezeu sfântă este, care sunteţi voi" (I Corinteni 3,16-17). Şi, în altă parte: „Au nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt ce locuieşte întru voi, pe care Il aveti de la Dumnezeu, şi nu sunteţi ai voştri? Că sunteţi cumpăraţi cu preţ; proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru si întru duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (1 Corinteni 6,19-20).

"In Biserica primară, când spuneau «templu al Duhului Sfant nu înţelegeau doar un om care fusese botezat şi primise Botezul aşa cum facem noi astăzi cu copiii mici, şi spunem că omul acesta a devenit templu al Duhului Sfânt pentru ca a fost botezat. In terminologia patristică, templu al Duhului Sfânt este acea minte care-L are pe Duhul Sfânt rugându-se înlauntrul ei, independent de slăvirea raţională.

Dovada că cineva a ajuns templu al Duhului Sfânt este existenţa înlăuntrul său a Rugăciunii minţii. Iar lucrul acesta se întâmpla prin Botez şi Mirungere.

„Când Părinţii spun «templu al Duhului Sfânt», înţeleg la propriu templu al Duhului Sfânt, care înseamnă o minte şi o inimă în care Însuşi Duhul Sfânt se roagă, şi de aceea este omul templu ai Duhului, nu pentru că ar fi fost botezat cu apă. Asta îl tace pe om templu al Duhului Sfânt. Prin urmare, participarea în Biserică, în starea luminării, este o experienţă care poate să fie constatată, adică există un diagnostic pentru lucrul acesta. Un Părinte duhovnicesc ştie dacă cineva este în această stare, şi cine este în această stare ştie bine că este în această stare.

Nu există în Biserică o percepţie vagă asupra participării reale la Taine."

„Când spunem ca-L avem pe Duhul înlăuntrul nostru înseamnă că Duhul se roagă înlăuntrul nostru. Pentru că toţi Il au pe Duhul înlăuntrul lor, dar nu toţi sunt temple ale Duhului Sfânt. Numai cine Il are pe Duhul rugându-se înlăuntrul său e templu al Duhului Sfânt. Aceasta este diferenţa. Aşa că cine se crede templu al Duhului Sfânt doar pentru că a fost botezat este foarte departe de realitate."

„Rugăciunea minţii este un dar de ia Dumnezeu şi dovada că omul a devenit templu ai Duhului Sfânt. Astăzi, când profesorii de Noul Testament îl interpretează pe Apostolul Tavel, spun că oricine a trecut prin Botez e templu al Duhului Sfânt. Şi, din moment ce suntem botezaţi de mici copii, automat suntem şi temple ale Duhului Sfânt. Doar pentru că suntem botezaţi. Câtă vreme în Tradiţia patristică, templu al Duhului Sfânt e numai cel care-L are înlăuntrul său pe Duhul Sfânt rugându-se neîncetat, zi şi noapte, chiar şi atunci când doarme. Acesta e templu al Duhului Sfânt.

Bine ar fi, din curiozitate, sa luaţi capitolul Sfântului loan Damasehinul, «Despre sfinţi şi moaştele sfinţilor», din Expunerea exactă a credinţei ortodoxe, şi-o să vedeţi acolo de ce sunt ei sfinte moaşte şi de ce sunt sfinţi, iar răspunsul e: pentru că sunt temple ale Duhului Sfânt.

Vasăzică, interpretarea aceasta, dacă o vom corela cu interpretarea contemporană a profesorilor de Noul Testament, o să deducem că toţi suntem sfinţi, din moment ce suntem botezaţi. Şi ne spun profesorii noştri că suntem temple ale Duhului Sfânt pentru că suntem botezaţi şi ne mai şi împărtăşim din când în când."

Întrucât aceasta era viaţa duhovnicească a primilor creştini şi-L aveau pe Duhul Sfânt îniăuntrul lor şi erau temple ale Duhului Sfânt, de aceea nici nu foloseau multe icoane în cult.

„In Biserica primară nu existau multe icoane, nu existau multe auxiliare liturgice, slujbe lungi şi altele. De ce? Nu era nevoie. De ce nu era nevoie? Pentru că orice creştin botezat trecuse deja prin stadiul de nou-luminat ca să intre in stadiul luminării. Cine? Orice creştin - adică toţi creştinii, tot clerul era în stare de luminare.

Deci, când, se află cineva in starea aceasta de luminare, mai are nevoie de vreo icoana ca sa-şi aducă aminte de Hristos? Mai are nevoie de Sfâna Scriptură? De vreme ce are pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu, a lui Hristos, in inima sa, iar mintea lui se roagă neîncetat, indiferent ce-ar face, 24 de ore din 24, săptămână de săptămâna, în orice zi din săptămână şi in orice săptămână din an, nu mai are nevoie de cine ştie ce auxiliare exterioare. De aceea nici nu existau în Biserica primară."

Darul Mirungerii este adeverit de prezenţa Rugăciunii minţii. Atunci grăieşte Duhul Sfânt în inima omului, şi aceasta era „grăirea în limbi” din Biserica primară. Astăzi, harisma grăirii în limbi se manifestă prin strigătul Duhului Sfânt în inima omului.

„In Biserica primară, era considerat mădular al Biserici cel în care venise şi se sălăşluise Duhul Sfânt. Şi dovada ca Duhul Sfânt se sălăşluise în om era grăirea în limbi, adică Duhul Sfânt să grăiască în om, să se mage în om. Aceasta era Mirungerea."

Această cercetare a Duhului Sfânt in inima omului îi iace pe om „preoţit împărătească", după adeverirea şi mărturia Apostolului Petru. „Şi voi înşivă, ca nişte pietre vii, vă zidiţi casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, bine primite de Dumnezeu prin lisus Hristos" (1 Petru 2, 5).

„Clerul Bisericii, acesta era «preoţia împărătească» - toti care erau templu al Duhului Sfânt. Din acest motiv, dacă luaţi slujba Mirungerii sau slujba Sfinţirii Mirului pe care o fac episcopii, se spune clar acolo ca Mirungerea se face “ca sa fie popor ales, preotie imparateasca”. Adica cei care vor primi Mirungerea vor fi popor ales, preotie imparateasca, iar Mirungerea este hirotonia in clerui Bisericii, care-i cuprinde pe toţi credincioşii. Ei au aceeaşi preoţie.

Asta, normal, nu e aceiaşi lucru cu episcopii etc. din Biserică, cu cei care slujesc Liturghia şi săvârşesc Tainele. Nu e acelaşi lucru. Pentru că in «preoţia împărătească» sunt şi femei, nu doar bărbaţi. Sunt toţi acolo, laolaltă. Dar ca să fie cineva membru al acestei Biserici şi sa aparţină clerului, trebuie sa fie templu al Duhului Sfânt. Pentru că dacă nu e templu al Duhului Sfânt înseamnă că a pierdut harisma Mirungeri”.

Toţi creştinii care Il au pe Duhul Sfânt înlauntrul lor aparţin „preoţiei împărăteşti", au aceeaşi preoţie duhovnicească. Dar preoţia sacramentală o au numai clericii, aşa cum vom vedea in continuare.

+ Ierotheos, Mitropolitul Nafpaktosului
Dogmatica empirica, volumul II; Editura Doxologia

Cumpara "Dogmatica empirica, volumul II"

Pe aceeaşi temă

26 Aprilie 2017

Vizualizari: 2064

Voteaza:

Taina Mirungerii, in trecut si in prezent 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE