PSALMUL 50
Scurtă prezentare: Este cel mai cunoscut dintre psalmi. Este psalmul de pocăinţă prin excelenţă.

Reprezintă o cântare a celor care au căzut într-un păcat grav şi cer milostivirea lui Dumnezeu. David a alcătuit psalmul acesta ca pe o doctorie, ca pe o mărturisire potrivită rănii cu care s-a ales, atât pentru preacurvie, cât şi pentru uciderea lui Urie (Cuviosul Eftimie Zigabenul).

Cititorul este invitat să cugete nu la păcatul lui David, ci la pocăinţa pe care a arătat-o proorocul. Mărturisirea sinceră a psalmistului este de fapt mărturisirea oricărui om care a greşit, a păcătuit. Psalmul 50 face parte din ciclul psalmilor penitenţiali.

Impărţire: invocare milei lui Dumnezeu (v. 1-4); mărturisirea păcatelor (v. 5-9); reformularea cererii de iertare (v. 10-14); mulţumire şi laudă (v. 15-18); invocare finală (v. 19-20).

Şi măcar că s-a iertat David prin Proorocul Natan, din multa fierbinţeală ce avea pentru pocăinţă, roagă pe Dumnezeu încă mai mult să se spele şi să se curăţească (Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sf. Nicodim Aghioritul).

Subtitlul Psalmului 50: „Un psalm al lui David; când a venit la el profetul Natan ca să-1 mustre pentru vremea când el intrase la Batşeba, femeia lui Urie" este grăitor de la sine. Psalmul 50, ca rugăciune personală de căinţă şi umilinţă, este „cel mai cunoscut, mai popular şi mai practicat din cei 150, nu numai în mânăstiri, ci şi în rândul credincioşilor obişnuiţi; cei mai mulţi îl ştiu pe de rost"228.

Istoria acestui psalm este următoarea: „Săvârşind adulter cu femeia oşteanului Urie şi apoi uneltind moartea acestuia în război, regele David şi-a încărcat sufletul cu două păcate foarte grele, pentru care Dumnezeu l-a mustrat prin profetul Natan"229. Fericitul Augustin precizează că nu David cel din vremea păcatului este modelul de creştin, ci David cel din vremea în care se căieşte pentru păcatul său.

„Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea" (Psalm 50,1-2) se potrivesc nu numai lui David care se ruga fierbinte pentru iertarea păcatelor, ci oricărui popor care se află în robie. Cuvintele: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea" pot constitui o rugăciune de sine stătătoare. Fericitul David îl cheamă prin această formulă pe Dumnezeu ca să „deşerte tot izvorul îndurărilor sale peste rana păcatului"230. David numeşte păcatul său „fărădelege", conştient fiind de gravitatea faptelor lui care au dus la uciderea lui Urie prin trimiterea acestuia la război. Pentru îndreptarea pe care şi-o doreşte cu toată fiinţa, un merit mare îl are Proorocul Natan. Despre Natan, Sfântul Părinte Arsenie Boca ne spune că era mai mult decât sfetnic; proorocul era de fapt duhovnicul Fericitului David. De aici se întrevede rolul major al duhovnicului în direcţia îndreptării fiilor lor duhovniceşti: îl numim pe Natan duhovnic şi nu sfetnic al regelui, pentru faptul că era îndreptător în ale duhului şi mijlocitor între legea lui Dumnezeu şi fărădelegea omului, spre deosebire de sfetnic, care mijloceşte între om şi om231.

Ai pildă pe David. Ai păcătuit, nu adormi în păcat, ci ridică-te. Gândeşte-te îndată că Dumnezeu şi-a întors faţa de la tine, că te-a uitat; apoi plângi şi suspină, spală-ti în fiecare noapte aşternutul tău cu lacrimi, depărtează-te de la cei ce lucrează fărădelegea. Şi aceasta este învăţătura lui David (Sf. Ioan Gură de Aur).

Stihul: „Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea" (Psalm 50,3) are în alte traduceri şi forma „spală-mă întru totul". Semnificaţia acestei expresii este: „Să stingem vâlvătaia păcatelor, nu cu apă multă, ci cu puţine lacrimi. Multul foc al păcatului e stins şi cu o picătură de lacrimi că lacrimile sting vâlvătaia păcatelor şi spală mirosi greu al păcatului"232.

Pentru Părintele Arsenie Boca plânsul pentru păcate! are valoarea unui binecuvântat botez: Sunt trei botezuri care ne curăţesc de toate: primul, prin care intrăm în obştea creştină e botezul din apă şi din Duh, sau naşterea a doua, când suntem înzestraţi cu darurile Duhului Sfânt, după atotştiinţa de mai înainte a lui Dumnezeu. Acesta nu se mai repetă. Al doilea e botezul pocăinţei, sau al lacrimilor, pe care îl putem face şi trebuie făcut, ori de câte ori ni se încarcă conştiinţa cu greşeli faţă de Dumnezeu, faţă de oameni şi faţă de noi înşine. Iar al treilea e botezul sângelui care, dacă se întâmplă să vie necăutat de noi, de asemenea ne spală toate păcatele, mai ales dacă ne-a venit din hotărâta mărturisire a lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat şi a Sfintei Sale Biserici. Acesta e un dar pe care-l dă Dumnezeu cui şi cui, din vreme în vreme, mai ales în vremea de prigoană a credinţei creştine dreptmăritoare. Acesta iarăşi nu se mai repetă şi nu atârnă de noi233.

„Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururi" (Psalm 50,4) se tâlcuieşte prin: „Nici după iertarea dată de Tine nu am uitat de păcat, ci totdeauna văd icoana răutăţilor mele iar fărădelegile îndrăznite de mine le văd noaptea în vis şi mi se nălucesc în fiecare zi"234.

Versetul: „Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu" (Psalm 50,5) este tâlcuit de Sf. Ioan Gură de Aur astfel: „Păcatul meu face să strălucească dreptatea Ta"235. In legătură cu Judecata" la care se face referire în acelaşi verset, cei ce neagă răscumpărarea după păcat şi pretind că iertarea păcatelor nu e acordată nimănui, vor fi ruşinaţi prin aceea că Dumnezeu se va arăta biruitor întru dreptatea sa şi întru cuvintele sale (Psalm 50,5). Ajutorul lui Dumnezeu pentru David vine chiar înainte ca acesta sa-şi plângă păcatele prin intervenţia proorocului Natan. De aceea scrie Preacuviosul Părinte Arsenie Boca: Astfel a trimis Domnul la Davidpe Natan proorocul, care, printr-o asemănare, l-a adus să-şi cunoască păcatul şi vinovăţia de moarte236.

Vrând David a trage pe Dumnezeu spre îndurare şi milă, se suie cu cugetarea la naşterea oamenilor cea afară de fire, că de n-ar fi păcătuit Adam, nu s-ar fi amestecat trupeşte cu Eva (Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sf. Nicodim Aghioritul).

„Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea" (Psalm 50,6) este o referire clară la păcatul originar, o doctrină care este explicată pe larg de Sf. Apostol Pavel în Epistola către Romani (15,12-21). Adam a cunoscut-o pe Eva ca femeie a lui după călcarea poruncii de la Dumnezeu şi după dumnezeiasca hotărâre a izgonirii din Rai au zămislit, născând pe Cain. Fericitul Teodoret ne spune că astfel „păcatul a lucrat cale şi drum prin neamul omenesc". Părintele Arsenie Boca explică de asemenea aceste evenimente marcante pentru întreaga omenire: Protivnicul a dat primul război cu Adam în Rai şi prin el, cu noi, cu toţi, întrucât toţi eram în Adam (Romani 5,12). E primul război pierdut de om, înfrângerea lui însă o repetă întreg neamul omenesc, mii de ani de-a rândul; iar ceea ce a făcut Adam facem şi noi fiecare. E limpede că la mijloc a fost o neascultare, o încovoiere a unei meniri, date omului de Dumnezeu231.

„Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie" (Psalm 50,7) se tâlcuieşte prin „Tu, Doamne, iubeşti adevărul în inimi; de aceea, învaţă-mă înţelepciunea ascunsă, adică modul în care pot să devin un om mai bun"238.

Izbăvindu-mă, zice (psalmistul), Tu, de păcat, îndată dă-mi mie Sfântul Tău Duh şi atunci iarăşi voi învăţa căile Tale pe cei ce calcă poruncile Tale. Şi celor ce păcătuiesc le voi fi pildă de pocăinţă. Şi pe toţi îi voi întoarce la bunătatea Ta (Sf. Atanasie cel Mare).

In stihul: „Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţa" (Psalm 50,8) se prefigurează Taina Botezului. Isopul este o plantă ornamentală care are proprietăţi terapeutice deosebite şi simbolizează curăţirea. Este vorba de curăţirea pe care Domnul tuturor a făgăduit că o va da239. Părintele Arsenie Boca ne descoperă o particularitate de netăgăduit a Botezului, astfel: Toţi creştinii sunt botezaţi şi totuşi nu toţi se măntuiesc. De ce? Iată de ce: darurile botezului stau înlăuntrul făpturii noastre nevăzute, aşteptând sporirea vârstei şi vremea minţii, când, prin propovăduirea Bisericii, aflăm despre comoara cerească, cea ascunsă în ţarina fiinţei noastre240.

Prin „Spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi" (Psalm 50,8) mai mulţi comentatori văd prefigurată Sfânta Taină a Mirungerii. Şi pentru că Mirungerea însoţeşte botezul se pot tâlcui acestea prin: „am trebuinţă de darul Botezului, ce va să se dea tuturor oamenilor, căci acela singur poate să mă spele cu de-adinsul şi să-mi dea albeaţa zăpezii"241.

„Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite" (Psalm 50, 9) sunt cuvinte care vestesc curăţirea omului şi de boli, prin instituirea de către Domnul nostru lisus Hristos a Sfintei Taine a Maslului.

„Intoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le" (Psalm 50,10) sunt cuvinte fundament pentru Sfânta Taină a Mărturisirii.

Sfânta Taină a împărtăşaniei este vestită prin cuvintele: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele" (Psalm 50,11). In ce mod minunat lucrează cele trei taine pe care orice om le primeşte la Botez, aflăm şi din scrierile Părintelui Arsenie Boca: E foarte semnificativă întreita cufundare a celui ce se botează în numele Sfintei Treimi. Cufundarea aceasta totală însemnează atât moartea Domnului pentru noi cât şi moartea omului vechi, omul păcatului. Numai cu preţul acestei morţi ne învrednicim de ungerea cu Sf. Mir prin care ni se împărtăşesc, după orânduirea lui Dumnezeu, darurile Duhului Sfânt şi de unirea cu Omul cel nou, cel venit din Ceruri, prin taina Sfintei împărtăşanii242.

Prin cuvintele: „Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine" (Psalm 50,12) se vesteşte Sfânta Taină a Căsătoriei. Fericitul Teodoret arată că „faţă" este purtarea de grijă a lui Dumnezeu, pe care o cheamă tainic prin legământ pe viaţă şi cei care se căsătoresc după rânduiala Sfintei Biserici.

Numărul celor şapte Taine ale Bisericii se întregeşte prin: „Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte" (Psalm 50,13), verset care după mai mulţi exegeţi prefigurează Sfânta Taină a Preoţiei. Mântuirea o poate dobândi omul după ce mai întâi şi-a însuşit toate tainele rânduite de Dumnezeu şi împlinite prin slujitorii lui adică prin preoţi, care deţin de la Dumnezeu harul şi puterea de a le săvârşi. In acelaşi context, Părintele Arsenie Boca ne învaţă că preoţii sunt „îngeri ai Domnului": Preoţii au grija de-a îndupleca pe oameni în vremea rânduită întoarcerii, ca să nu cadă din milostivire sub strivirea dreptăţii. Lor li s-a dat marele dar să ierte în numele lui Dumnezeu. Mare, covârşitor de mare-dar. Oare de ce nu-l pricep oamenii?243

Păcatul are fire să lege limba, să închidă gura (Fericitul Teodoret).

„Invăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce" (Psalm 50,14) se tâlcuieşte prin: „mă voi face chip şi pildă celor care îmbrăţişează viaţa fără de lege, voi fi propovăduitor al bunătăţii Tale"244.

In stihul: „Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta" (Psalm 50,15), după unii, „vărsarea de sânge" se referă la uciderea lui Urie, soţul Batşebei, de către regele David, iar după alţii, cum ar fi Sfântul Grigore cel Mare, este vorba despre izbăvirea de dorinţele cărnii.245

„Prin Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta" (Psalm 50,16) se indică faptul că de multe ori păcatul este cel care „leagă limba"; în sensul că păcătuind omul nu mai are îndrăzneala să binecuvinteze pe Domnul, să-I aducă laudă. Aşadar „Proorocul se roagă să se împărtăşească, prin lăsarea păcatului, de îndrăzneala mai dinainte şi să-şi pornească limba spre cântarea de laudă"246. In predicile sale memorabile, Preacuviosul Arsenie Boca ne-a dat asigurări că îndreptarea omului „în faţa Domnului" astupă gura oamenilor.

Jertfa bine-primită lui Dumnezeu este sufletul acela ce din smerenia sa cea de bunăvoie se zdrobeşte şi se sfarmă (Cuviosul Eftimie Zigabenul, Sf. Nicodim Aghioritul).
Versetele: „Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi" (Psalm 50, 17-18) indică faptul că sacrificiile, jertfele pe care le faci în numele credinţei trebuie permanent însoţite de o inimă umilită, plină de căinţă şi de un duh de smerenie.

Sfântul Maxim Mărturisitorul explică acestea astfel: „Cel ce s-a luptat vitejeşte cu patimile trupului şi a răzbit cu tărie duhurile necurate şi a alungat din ţinutul sufletului său gândurile lor, să se roage să i se dea inimă curată şi să i se înnoiască duh drept în propriul său interior, adică să fie cu desăvârşire golit de gândurile întinate şi să fie umplut prin har de gândurile dumnezeieşti, că să devină astfel în chip spiritual o lume a lui Dumnezeu strălucită şi mare."247

Ce este specific omului smerit, aflăm şi din capodopera literaturii ortodoxe Cărarea împărăţiei. Preacuviosul Părinte Arsenie Boca mărturiseşte că: celui smerit nimic nu-i poate sta împotrivă: nici lucrurile, nici oamenii şi nici dracii. înaintea lui Dumnezeu adevărata virtute e smerenia care tămăduieşte, curăţă, apără şi întoarce toate spre pace248.

In versetul: „Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului" (Psalm 50, 19) Sionul este Sfânta Biserică sau mai precis „Noul Sion249 unde jertfele de animale sunt înlocuite cu jertfa spirituală"250. Tot în legătură cu acest verset, Sf. Grigore cel Mare pune faţă în faţă, Ierusalimul şi Babilonul: „Orice om este cetăţean al Ierusalimului sau cetăţean al Babilonului. Iubirea de Dumnezeu face din sfânt un cetăţean al Ierusalimului. Iubirea de cele pământeşti face din păcătos un constructor al Babilonului"251.

Ultimul verset al psalmului 50: „Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei" (Psalm 50,20) are o istorie aparte, fiind de fapt o adăugire ulterioară făcută de un israelit aflat în captivitate în Babilon252. Stihul este tâlcuit astfel:

„Profetul ştia prin Duhul Sfânt că această instituţie a sacrificiilor conform Vechii Legi trebuia transpusă, pentru a oferi înţelegerea a ceea ce este o ofrandă invizibilă. Căci sacrificiul adevărat şi iubit de Dumnezeu este lauda care ţâşneşte dintr-o inimă curată"253. „Jertfa dreptăţii" este sacrificiul inegalabil şi irepetabil al Domnului nostru lisus Hristos, Care Şi-a luat moarte pe Cruce pentru a aduce mântuirea, adică Viaţă şi bucurie lumii întregi. în legătură cu puterea fără asemănare a Jertfei pe Cruce, Sfântul Părinte Arsenie Boca spune: Şi, fiindcă avem de a trece peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşă, iar noi nu suntem decât numai oameni, lisus Cel cu cruce ne ajută, dăruindu-ne din persoana şi viaţa Sa cele trebuitoare, dar mai presus de firea noastră254.

Parintele Arsenie Boca

Cararea Imparatiei si Psaltirea lui David, vol 2, Psalmii 31-60; Editura Cristimpuri

Cumpara cartea "Cararea Imparatiei si Psaltirea lui David, vol 2, Psalmii 31-60"

Psalmul 50

1. Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta
2. Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
3. Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste.
4. Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
5. Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
6. Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
7. Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie.
8. Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le.
11. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.
12. Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine.
13. Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste.
14. Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.
15. Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
17. Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

Note:
228 Bartolomeu Valeriu Anania, op. cit., p. 196.
229 Ibidem.
230 Fericitul Teodoret al Kirului, op. cit., p. 174.
231 Ieromonah Arsenie Boca, op. cit., p. 39.
232 Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă apud Pr. Ioan! Sorin Usca, Prof. Ioan Trăia, op. cit., p. 170.
233 Ieromonah Arsenie Boca, op. cit., p. 115.
234 Fericitul Teodoret al Kirului, op. cit., p. 175.
235 Apud Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ioan Trăia, op. cit., p. 170.
236 Ieromonah Arsenie Boca, op. cit., p. 40.
237 Ibidem, p. 133.
247 Bartolomeu Valeriu Anania, op. cit., p. 198.
248 Ieromonah Arsenie Boca, op. cit., p, 47.
249 Referire la Ierusalimul ceresc, la împărăţia lui Dumnezeu.
250 Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ioan Trăia, op. cit., p. 175.
251 Ibidem.
252 Ibidem.
238 Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ioan Trăia, op. cit., p. 171
239 Fericitul Teodoret al Kirului, op. cit., p. 177.
240 Ieromonah Arsenîe Boca, op. cit., p. 142.
241 Fericitul Teodoret al Kirului, op. cit., p. 177.
242 Ieromonah Arsenie Boca, op. cit., p. 144.
243 Ibidem, p. 284.
244 Fericitul Teodoret al Rirului, op. cit., p. 178.
245 Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ioan Trăia, op. cit., p. 172.
246 Fericitul Teodoret al Kirului, op. cit., p. 179.
247 Bartolomeu Valeriu Anania, op. cit., p. 198.
248 Ieromonah Arsenie Boca, op. cit., p, 47.
249 Referire la Ierusalimul ceresc, la împărăţia lui Dumnezeu.
250 Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ioan Trăia, op. cit., p. 175.
251 Ibidem.
252 Ibidem.
253 Ibidem, p. 176.
254 Ieromonah Arsenie Boca, op. cit., p. 27.
 

• Psalmul 50 (al lui David)
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Psalmul 50, rugaciune a Sfintei Liturghii
  Publicat in : Liturghia
• Predica ce poate fi rostita oricand
  Publicat in : Predici la sarbatori