Pestera Sfantului Atanasie Athonitul este unul dintre principalele locuri de pelerinaj aflate in Sfantul Munte Athos. Situata in pustia Vigla, pe teritoriul Manastirii Marea Lavra, locul de nevointa al Sfantului Atanasie reprezinta pentru pelerini un adevarat izvor de har si binecuvantare.

Sfantul Atanasie Athonitul si intemeierea Marii Lavre

Sfantul Cuvios Atanasie Athonitul, praznuit de Biserica Ortodoxa pe 5 iulie, a fost fondatorul si ocarmuitorul vietii de obste  in Muntele Athos. Acesta a intemeiat Manastirea Marea Lavra, prima mare manastire zidita in Sfantul Muntele Athos, in jurul anului 963, cu ajutoare banesti date de imparatii bizantini Nichifor Focas (963-959) si Ioan Tzimikes (969-973).

Sfantul Atanasie Athonitul s-a nascut in Trapezunt, din parinti crestini. Ramas orfan la o varsta frageda, a fost crescut de un ofiter. Pe cand era copil, isi conducea prietenii in padure sau in apropierea unei pesteri si juca rolul de egumen. Acest lucru a fost o prorocie, caci mai tarziu avea sa ajunga staret. Ajuns general in armata bizantina, Sfantul Atanasie Athonitul, s-a hotarat sa se calugareasca in Sfantul Munte, alaturi de alt general, Nichifor Focas. Sfantul Atanasie a ajuns aici primul, intr-o perioada in care nu exista viata de obste, ci calugarii traiau rasfirati, cu cate un duhovnic. Cu putere de sus si cu iscusinta dobandita in armata, sfantul i-a strans in prima si cea mai mare manastire, Marea Lavra, in cea de-a doua jumatate a secolului XI. Dar nemaiavand la un moment dat provizii si vazand cum calugarii riscau sa moara de foame, staretul le-a dat tuturor drumul sa plece incotro vor vedea cu ochii si sa incerce sa caute cele necesare pentru a supravietui. Pe cand ratacea si el trist pe cararile muntelui, a intalnit, spre marea lui mirare, o femeie. Era insasi Maica Domnului, care l-a intrebat de ce nu a avut incredere in ea si i-a spus sa mearga inapoi in manastire, caci din acea zi ea va fi iconoama ei. Si ca sa-si intareasca spusele, i-a poruncit Sfantului Atanasie sa loveasca stanca din fata lui cu toiagul, iar de acolo a rasarit un izvor care curge pana astazi. Si, intr-adevar, din acea zi, manastirea nu a mai dus lipsa de nimic. Intre timp, tovarasul Sfantului Atanasie nu si-a mai putut implini visul de a veni sa se calugareasca in Athos, caci armata romana l-a rasturnat pe imparat si l-a pus in locul lui chiar pe acest Nichifor Focas, care din noua postura a ajutat mult Sfantul Munte.

De multe ori, Sfantul Atanasie priveghea toata noaptea in rugaciune pe varful muntelui si cobora dimineata la pestera. In acea vreme nefiind stabilite cu exactitate granitele manastirilor, a facut o intelegere cu Pavel Xiropotamitul (de la manastirea Xiropotamu): amandoi aveau sa slujeasca Sfanta Liturghie si apoi aveau sa se indrepte unul catre celalalt. La locul de intalnire urma sa fie trasata granita. Sfantul Atanasie era insa vanjos si exersat din armata, si a ajuns foarte departe. Pavel i-a reprosat ca a trisat: "Nu ai tinut toata slujba, ai dat doar binecuvantarea si ai pornit la drum. De aceea, vei avea un sfarsit rau”. "Am fost cinstit, a raspuns Atanasie, si pentru ca nu m-ai crezut, nu vei muri in Sfantul Munte”. Amandoua profetiile s-au implinit. Pavel a fost prins de o furtuna cand se intorcea pe Athos si, bolnav fiind, a murit pe vas. Iar peste Sfantul Atanasie s-a prabusit zidul unei biserici la care lucra si timp de trei ore oamenii nu au putut sa-l scoata de sub daramaturi. Erau in vremea aceea multi calugari din munte care se indoiau de sfant. Prea li se parea ca ii mergeau toate, deci banuiau ca ar putea fi inselat de diavol. Moartea lui i-a convins si toti au spus ca a fost pedeapsa lui Dumnezeu. "Dar”, ne spune fratele Gavriil, "a fost de fapt un lucru pe care Dumnezeu l-a ingaduit doar pentru ca sa-l slaveasca si mai tare pe robul Sau”. Caci la un an dupa aceea, cand parintii pregateau sarbatorirea unui praznic inchinat Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, patroana manastirii, ea li s-a aratat in vis si le-a spus: "Anul acesta nu ma mai sarbatoriti pe mine, ci pe iubitul meu rob si ucenic al Fiului meu, Atanasie”. Astfel s-a vadit sfintenia acestui mare om al rugaciunii, iar cand patriarhul de la Ierusalim a vrut sa dezgroape sfintele sale moaste, din mormant a iesit foc, din cauza necredintei celor care se indoisera de el. Si de atunci nimeni nu a mai incercat sa se atinga de trupul sau.

Pesterea Sfantului Atanasie Athonitul

Pustia Viglei este unul dintre locurile cele mai aspre din Athos, iar acest lucru e favorizat si de pozitionarea acesteia, pe marginea unei stanci in josul careia bat valurile marii, intr-un loc unde vanturile sunt printre cele mai reci. Tocmai asprimea locului a facut, ca din vechime, sa se stabileasca aici pustnici dornici de o inalta vietuire duhovniceasca. Mai intai, Petru Athonitul si-a ales in aceasta parte a peninsulei salasluirea. Dupa el, Sfantul Atanasie, intemeietorul Lavrei, si-a sapat pestera in peretele stancos al muntelui abrupt, care formeaza un mic golf la intrarea in mare.

Pornind de la Schitul Prodromu, drumul catre pestera Sfantului Atanasie Athonitul dureaza aproximativ 15 minute. Daca cobori spre mare pe drumul pietruit care ocoleste schitul, in stanga te intampina o chilie greceasca. Lasam chilia si tinem calea dreapta catre Egee. De o parte si de alta, arbusti de dafin cu frunze inmiresmate, maslini si curmali strajuiesc calea. Ca sa ajungi la chilia Sfantului Atanasie trebuie sa te abati din drum si sa cobori mai multe trepte sapate in piatra muntelui care se inalta ca un perete in latura dreapta a scarilor. Pe vremuri insa, ascetul care petrecea aici in post si rugaciune venea la ea direct pe peretele muntos, ajutandu-se de niste pironi de fier pe care tot el ii batuse acolo.

Nu multi dintre pelerinii romani care pasesc astazi catre pestera, pe aceste trepte din piatra, cunosc faptul ca au fost realizate de Parintele Arsenie Boca (pe atunci tanarul diacon celib Zian Boca) impreuna cu Parintii Porfirie si Dometie de la Chilia romaneasca Sfantul Ipatie. In cartea “Catisme ale Pr. Arsenie Boca pe Muntele Athos”, Parintele Arsenie Boca relateaza o intamplare minunata petrecuta in timp ce lucra la aceaste trepte. Acesta marturiseste ca in acel loc a trait prima minune, intalnind un sfant.

In pestera unde se ruga Sfantul Atanasie s-a facut un paraclis, caruia i s-au mai adaugat apoi doua corpuri de cladire. La un moment dat, in acest loc au venit niste calugari de la Ierusalim, care au adus cu ei o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul.

Felul de postire difera in functie de locul unde petrec monahii. La Ierusalim, clima fiind calda, ei se abtin foarte mult de la ulei, insa in Athos, din cauza vanturilor reci si uscate, acesta este necesar pentru mentinerea organismului, astfel incat aici se mananca mai putin peste, dar se dezleaga mai des la untdelemn.

 

Desi avertizati, calugarii din Tara Sfanta au pastrat vechea lor randuiala, si, dupa cuvantul Psalmistului, oasele lor au slabit din lipsa untdelemnului si dupa un timp au murit. Parintii de la Lavra au luat icoana lor si au dus-o in manastire, insa peste noapte icoana s-a intors singura in pestera. Cand acest lucru s-a repetat de trei ori, a fost lasata in acest loc.

Radu Alexandru

 

• Marea Lavra a Athosului
  Publicat in : Biserica in lume
• Icoana Maicii Domnului Oikonomissa de la Marea Lavra - Econoama
  Publicat in : Pictura
• Icoana Maicii Domnului Cucuzelita de la Marea Lavra - Koukouzalissa
  Publicat in : Pictura
• Icoana Maicii Domnului de la Marea Lavra - Portarita
  Publicat in : Pictura
• Sfantul Ioan Cucuzel - cantaretul de la Marea Lavra
  Publicat in : Vietile sfintilor