Subiectul Sfintei Impărtăşanii este adesea dezbătut în diverse cercuri creştine. Sunt discuţii foarte aprinse în privinţa rolului şi scopului ei în viaţa noastră. Să ne uităm Ia câteva referiri din Noul Testament privitoare la acest subiect.

Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu". Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor" (Matei 26, 26-28).

Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: „Acesta este Trupul Meu, care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea". Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: „Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi" (Luca 22, 19-20).

Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine şi, mulţumind, a frânt şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea". Asemenea şi paharul după Cină, zicând: „Acest pahar este Legea cea nouă întru Sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea". Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni (I Corinteni 11, 23-26).

Se cuvine să remarcăm că, în fiecare pasaj, faptele sunt aceleaşi. Domnul spune „luaţi, mâncaţi Trupul Meu" şi „beţi Sângele Meu". Contrar învăţăturii protestante, nu este nicăieri vreo referire la un simbol în cuvintele Domnului. Prin urmare, de ce sunt atât de mulţi care pretind că Domnul ar fi vorbit în chip simbolic?

Noi, ortodocşii, credem că pâinea şi vinul din Sfânta împărtăşanie devin cu adevărat Trupul şi Sângele Domnului. Dar aceasta nu înseamnă că suntem canibali. O parte a conceptului de Taină este că ceea ce se produce în interiorul ei este tainic, misterios, de neînţeles. Noi nu ştim exact ce se întâmplă, deoarece aici este lucrarea lui Dumnezeu, iar El, în înţelepciunea Sa, ne-a descoperit doar anumite lucruri. Dacă sunt unii care nu se mulţumesc cu această explicaţie, ortodocşii în schimb se simt chiar împăcaţi cu ideea că există o taină a lucrurilor pe care nu le cunoaştem, deoarece Dumnezeu nu poate fi cunoscut pe deplin. Ceea ce ştim este că, întotdeauna, pâinea şi vinul au gust de pâine şi vin. Transformarea pe care ele o suportă este una spirituală, iar transformările spirituale, deşi invizibile, sunt foarte reale, aşa cum spune însuşi Domnul: „Duhul este cel ce dă viată; trupul nu foloseşte la nimic" (Ioan 6, 63).

Te întrebi dacă Iisus a spus aceste cuvinte în sens literal? Ia în calcul acest pasaj de la Ioan:

Deci iudeii se certau între ei, zicând: „Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?". Şi le-a zis Iisus: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Căci trupul Meu este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine, şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este Pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această Pâine va trăi în veac" (Ioan 6, 52-58).

Din pasajul de mai sus vedem că Iisus era foarte serios atunci când venea vorba despre această învăţătură şi spunea că Trupul şi Sângele Său sunt dătătoare de viaţă.

De asemenea, Domnul ne reaminteşte ca, atunci când mâncăm Trupul Său şi bem Sângele Său, rămânem întru El şi El rămâne întru noi. Ortodocşii cred acest lucru cu tărie, şi aceasta nu în mod simbolic, ci literal. Este adevărat că mulţi oameni au înţeles greşit învăţăturile lui Iisus şi au generat mii de împărţiri ale Bisericii, dar să luăm aminte la acest lucru: Dacă Trupul şi Sângele dau viaţă, potrivit cuvintelor Mântuitorului, putem presupune că ele pot aduce boală şi moarte dacă sunt tratate cu uşurătate.

In prima epistolă către Corinteni ni se spune exact acest lucru:

Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine, şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trapul Domnului. De aceea mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit (I Corinteni 11, 27-30).

Aşadar, Trupul şi Sângele lui Hristos pot da fie viaţă, fie moarte. Câte simboluri cunoşti care au puterea să omoare pe cineva?

In fine, şi în Evanghelia după Luca avem un pasaj de o mare frumuseţe:

Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El S-a făcut nevăzut de ei. Şi au zis unul către altul: „Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?". Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii (Luca 24, 30-35).

Acest pasaj este clar şi la obiect pentru cei care „au urechi de auzit". Prezenţa trupească a lui Dumnezeu nu este neapărat necesară, deoarece El sălăşluieşte cu adevărat în pâinea pe care tocmai a binecuvântat-o şi a frânt-o. Pentru aceasta dispare din faţa lor. Dacă până aici nu este destul de clar, ni se spune că aceşti bărbaţi au mers la cei unsprezece apostoli şi le-au spus că El li S-a făcut cunoscut „la frângerea pâinii". Nu este vorba aici de o simplă recunoaştere a lui Dumnezeu din faptul că El a fost Cei care a frânt pâinea. Ucenicii nu spun că L-au cunoscut atunci când a frânt pâinea, ci că l-au recunoscut la sau în frângerea pâinii.

In loc să desconsiderăm interpretările care nu ne convin, poate că este timpul să ne gândim la consecinţele pe care acestea le pot avea în viaţa noastră. Domnul Iisus Hristos vrea să trăiască şi să locuiască în noi în mod literal şi spiritual. Vrea ca noi să fim templul în care El locuieşte. Ce mod minunat de a trăi! Este cumva de mirare că atât de mulţi dintre noi se simt flămânzi? Nu, căci au fost lipsiţi de Pâinea Vieţii.

Să zăbovim puţin pentru a ne uita la primele scrieri creştine referitoare la acest subiect. Primele dovezi extra biblice ale înţelegerii corecte a Sfintei Euharistii se găsesc cel puţin în trei documente distincte: Didahia, scrierile Sfântului Ignatie, episcopul Antiohiei, şi scrierile Sfântului Iustin Martirul. Să le permitem să vorbească singure, ca voci ale trecutului.

Didahia, cunoscută şi ca învăţătură a celor doisprezece Apostoli, a fost scrisă între anii 80 şi 120 şi a fost considerată o scriere biblică de către unele personalităţi bisericeşti. Iată câteva fragmente:

Iar cu privire la Euharistie, aşa să faceţi Euharistia: Mai întâi cu privire la potir: „Iţi mulţumim Ţie, Părintele nostru, pentru sfânta vie a lui David, sluga Ta, pe care ne-ai făcut-o nouă cunoscută prin Iisus, Fiul Tău. Ţie slava în veci". Cu privire Ia frângerea pâinii: „Iţi mulţumim Ţie, Părintele nostru, pentru viaţa şi cunoştinţa, pe oare ne-ai făcut-o cunoscută nouă prin Iisus, Fiul Tău. Ţie slava în veci. După cum această pâine frântă era împrăştiată pe munţi şi fiind adunată a ajuns una, tot aşa să se adune Biserica Ta de la marginile lumii în împărăţia Ta. Că a Ta este slava şi puterea, prin Iisus Hristos în veci". Nimeni să nu mănânce, nici să bea din Euharistia voastră, ci doar acei care au fost botezaţi în numele Domnului. Căci cu privire la aceasta a spus Domnul: „Nu daţi ceea ce este sfânt câinilor" (Matei 7, 6)13.

Sfântul Ignatie, episcopul Antiohiei, scrie:

De Euharistie şi de rugăciune se depărtează, pentru a nu mărturisi că Euharistia este trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, trupul, care a pătimit pentru păcatele noastre şi pe care Tatăl, cu bunătatea Sa, L-a înviat. Aşadar, cei care se împotrivesc darului lui Dumnezeu, mor datorită tăgadei lor14.

Căutaţi, dar, să participaţi la o singură Euharistie; că unul este trupul Domnului nostru Iisus Hristos şi unul este potirul spre unirea cu sângele Lui; unul este jertfelnicul, după cum unul este episcopul împreună cu preoţii şi diaconii, cei împreună cu mine robi; pentru ca ceea ce faceţi, s-o faceţi după Dumnezeu15.

Voi să vă supuneţi cu mintea neîmpărţită episcopului şi preoţimii, frângând o pâine, care este leacul nemuririi şi doctorie pentru a nu muri, pentru a trăi veşnic în Iisus Hristos16.

Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful (martirizat în jurul anului 165) scrie:

Hrana aceasta se numeşte la noi Euharistie. Nimeni nu poate participa la ea decât numai cel ce crede că cele propovăduite de noi sunt adevărate şi care a trecut prin baia iertării păcatelor şi a renaşterii, trăind mai departe aşa cum ne-a transmis Hristos. Căci noi nu primim acestea ca pe o pâine comună şi nici ca pe o băutură comună; ci, după cum Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, S-a întrupat şi a avut în vederea mântuirii noastre şi trup şi sânge, tot astfel şi hrana transformată în Euharistie, prin rugăciune, hrana aceasta din care se hrănesc sângele şi trupurile noastre prin schimbare, am fost învăţaţi că este atât trupul, cât şi sângele Acelui Iisus întrupat17.

Luate separat, poate că aceste fragmente nu înseamnă mult, dar ele sunt de fapt primele documente creştine din afara Bibliei, scrise de cei care au fost în preajma apostolilor. Majoritatea dintre aceste scrieri au circulat în cadrul comunităţilor creştine împreună cu Evangheliile şi epistolele Sfântului Pavel. Dacă vreunul dintre aceşti autori ar fi transmis învăţături greşite, este de aşteptat ca ele să fi fost imediat condamnate, aşa cum s-a întâmplat cu fiecare erezie şi învăţătură greşită de până atunci. însă vedem tocmai opusul. Aceste scrieri sunt primite cu uşurinţă şi sunt transmise comunităţii creştine pentru învăţătură şi edificare.

Aceste pasaje, împreună cu mărturiile din scrierile Bisericii primare, arată foarte clar că acest subiect nu poate fi interpretat decât literal, orice altă interpretare neputând fi considerată corectă. Aşa cum afirmă teologul Gheorghe Florovsky: „Tradiţia este Scriptura, înţeleasă corect".

Dacă cultele protestante şi evanghelice au înţeles greşit una dintre cele mai clare, mai biblice şi mai bine documentate învăţături, cum ne-am putea aştepta ca ele să poată oferi o călăuzire corectă în orice alt subiect? Preţul unei astfel de neînţelegeri îl plătesc oamenii. Victime sunt creştinii neîmpliniţi şi imaturi.

Multe grupuri au găsit ca soluţie a acestei probleme continua reinventare proprie cu scopul de a atrage masele sau interpretarea greşită a Bibliei. Aceste culte îşi înfometează spiritual copiii deoarece îi privează de Pâinea Vieţii. Ei fac aceasta prin reinventarea învăţăturilor care au fost transmise cu credinţă de către Biserică. Nu este de mirare că oamenii părăsesc în număr mare principalele denominaţiuni. Dacă oile nu sunt hrănite, ele pleacă în căutarea unei alte păşuni.

Inainte să încheiem acest capitol, să citim un pasaj interesant din The Oxford Dictionary ofthe Christian Church cu privire la Sfânta Impărtăşanie.

In perioada patristică, au existat, în mod remarcabil, foarte puţine controverse în privinţa acestui subiect. Credinţa că împărtăşania oferea credinciosului Trupul şi Sângele lui Hristos a fost acceptată de la început, iar limbajul folosit arată că elementele împărtăşaniei erau considerate cu adevărat Trup şi Sânge. Chiar şi atunci când se vorbea despre elemente ca „simboluri" sau „antitipuri", nu exista intenţia de a nega realitatea prezenţei lui Hristos în Daruri. Primele controverse în privinţa naturii prezenţei divine în împărtăşanie datează din Evul Mediu. In secolul al IX-lea, Paschasius Radbertus a pus la îndoială identitatea Trupului euharistie al lui Hristos, dar nu a câştigat vreun sprijin18.

Fie că ne place sau nu, unii dintre noi au fost înşelaţi spiritual. Se poate să fi fost înşelaţi fie de vreun pastor sau predicator care, deşi a fost foarte bine intenţionat, a interpretat Scriptura cum a putut el mai bine, folosind argumentări practice şi lumeşti, fie de vreo persoană care niciodată nu s-a gândit să pună la îndoială directivele confesiunii sale. Dacă astfel stă situaţia, am ratat ceva ce primii creştini considerau atât de important, încât se împărtăşeau cu ea de fiecare dată când se întâlneau la slujbă, mai ales duminica.

Intorcându-ne din nou la Faptele Apostolilor, citim că „stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni" (Fapte 2,42). Aceasta făceau creştinii când se întâlneau duminica. Se întâlneau cu Dumnezeu în frângerea pâinii şi se împărtăşeau cu El în sens literal. „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el" (Ioan 6, 56).

Aşa cum arată cuvintele Domnului din Evanghelie, El devine centrul vieţii noastre atunci când ne împărtăşim deplin cu Trupul şi Sângele Său într-un mod mistic şi duhovnicesc. El ne uneşte cu ceilalţi deoarece noi toţi ne împărtăşim din acelaşi Trup şi Sânge şi din acelaşi pahar.

S-ar putea cineva simţi mai bucuros şi mai împlinit decât atunci când este umplut de prezenţa Celui care este Izvorul vieţii?

Pr. James Guirguis
Căutaţi căile cele de demult, Editura Doxologia

Cumpara cartea "Căutaţi căile cele de demult"

Note:
13 Invăţătură a celor Doisprezece Apostoli 9 [în Scrierile Părinţilor Apostolici, p. 29].
14 Sfântul Ignatie al Antiohiei, Epistola către Smirncni 7 |în Scrierile Părinţilor Apostolici, p. 184],
15 Sfântul Ignatie al Antiohiei, Epistola către Filadelfieni 4 [în Scrierile Părinţilor Apostolici, p. 179].
16 Sfântul Ignatie al Antiohiei, Epistola către Efesetu 20 [în Scrierile Părinţilor Apostolici, p. 164].
17 Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, Apologia întâia în favoarea creştinilor [în Apologeţi de limbă greacă, traducere de Olimp Cădulă, colecţia „Părinţi şi Scriitori. Bisericeşti", vol. 2, EIBMBOR, Bucureşti, 1980, p. 701.
18 The Oxford Dictionary ofthe Christian Church, pp. 475-476.

• Sa nu uitam de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului
  Publicat in : Duminica a 28-a dupa Rusalii
• Modul prefacerii painii si vinului in Trupul si Sangele Domnului e de nepatruns
  Publicat in : Religie
• Rugaciune catre Sfantul Sofronie Saharov pentru apropierea cu trezvie de Trupul si Sangele Domnului
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Ritualul Impartasirii in riturile liturgice orientale
  Publicat in : Viata liturgica
• Impartasirea muribundului
  Publicat in : Editoriale