Despre fericirea Sfinţilor după Gavriil al Filadelfiei

Sufletele Sfinţilor nu se bucură toate la fel de fericirea desăvârşită - după cum susţin romano[-catolicii] -, ci, după cum credem noi, se bucură în chip parţial şi nedesăvârşit. Iar opiniile, pe care le vom pune înaintea tuturor, prin intermediul cărora vom putea cunoaşte în ce anume constă deosebirea, nu ne aparţin nouă, ci sfinţilor noştri învăţători.

Mai întâi sfântul şi dumnezeiescul Augustin, tâlcuind Sfânta Scriptură, spune acestea la cartea Facerii: „Sufletele Sfinţilor nu se bucură de vederea dumnezeiască în chip desăvârşit înainte de înviere, aşa cum o vor face după"; apoi arată şi pricina: „Unirea sufletului cu trupul fiind firească şi naturală, nu e posibil ca firea sufletului să aibă
parte de fericirea desăvârşită fără trupul cu care a fost unit natural şi firesc; prin urmare, nu poate da uitării această legătură naturală". Atanasie cel Mare în răspunsul la întrebarea VIII, adresat lui Antioh, afirmă că sufletele Sfinţilor au parte de veselie; şi aceasta este o desfătare parţială; la fel şi întristarea, de care au parte păcătoşii, este o pedeapsă parţială. Vasile cel Mare în Cuvintele morale despre putere şi stăpânire aşa vorbeşte: „Căci celor vrednici le este făgăduit în veacul ce va să fie a fi faţă către faţă cu Dumnezeu şi a avea parte de cunoaşterea desăvârşită a măreţiei Sale negrăite. Acum oricine, chiar Pavel sau Petru de-ar fi, vede cu adevărat, nu în rătăcire sau închipuire, ci «ca prin oglindă, în ghicitură», primind acum cu recunoştinţă ceea ce e în parte şi aşteptând plin de bucurie să primească în viitor ceea ce e desăvârşit (...).

Căci ceea ce pare a fi acum desăvârşit întru cunoştinţă este atât de neînsemnat şi întunecat, încât va fi lepădat odată cu descoperirea strălucirii desluşite din veacul viitor, aşa cum a privi pe cineva «ca prin oglindă, în ghicitură» nu mai are nici un preţ înaintea faptului de a-l vedea «faţă către faţă»."

Tot el în scrierea Despre Sfântul Duh, adresată lui Amfilohie, în cap. XVI, spune: „Cine e atât de neînvăţat cât priveşte bunătăţile pregătite de Dumnezeu celor vrednici încât să nu ştie că şi cununa Drepţilor este harul Duhului, care atunci va fi mai bogat şi mai desăvârşit, după măsura izbânzilor slavei duhovniceşti date fiecăruia, fiindcă întru strălucirile Sfinţilor multe lăcaşuri sunt la Tatăl, adică diferite feluri de cinstire." In acelaşi fel învaţă şi dumnezeiescul Hrisostom în tâlcuirea la cap. XI din Epistola către Evrei, în cuvântul XXVII, unde zice: „Care e plata de atunci? Care e răsplata? încă nu şi-au primit-o; a trecut atâta vreme de când au biruit şi încă nu se bucură de răsplată. Iar voi, care încă luptaţi, sunteţi nemulţumiţi? Oare înţelegi tu cât şi ce anume înseamnă să stea Avraam şi Apostolul Pavel să te aştepte să ajungi la capăt, ca atunci să-şi primească şi ei răsplata?" Iar apoi mai jos spune: „A rânduit pentru toţi o singură vreme a încununării, astfel că cel ce a biruit în urmă cu atâtea sute de ani va lua odată cu tine cununa. Fiindcă a avea toţi laolaltă parte de slavă este [cea mai] mare desfătare."

Acelaşi, tălmăcind capitolul XVI din Epistola către Corinteni, zice: „Chiar de sufletul nu se pierde, chiar dacă este de mii de ori nemuritor, cum, de altfel, şi este, nu va primi acele bunătăţi negrăite despărţit de trup, aşa cum nici nu va fi pedepsit [despărţit de trup], fiindcă acestea [sufletele] se vor arăta înaintea tronului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească, prin mijlocirea trupului, cele pe care le-a săvârşit, fie bune, fie rele." Aceasta spune şi Atanasie cel Mare în cuvântul despre învierea în Domnul a morţilor: „Că de aceea Dumnezeu a dat celor mântuiţi să se afle împreună sufleteşte până la învierea cea de obşte şi să se bucure laolaltă întru aşteptarea moştenirii darurilor dumnezeieşti viitoare."

Tot aşa adevereşte şi Sfântul şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, zicând: „Or păcătoşii sunt lipsiţi de o asemenea slavă; căci nu au putinţa de a se cunoaşte unii pe alţii. Iar la acea adunare de obşte, când faptele tuturor vor fi date pe faţă, şi chipurile vor fi cunoscute tuturor până la despărţirea cea de pe urmă, fiecare va fi trimis în locul care i s-a gătit: drepţii laolaltă şi împreună cu Dumnezeu, iar păcătoşii departe unul de celălalt." Aceasta ne spun mai sus pomeniţii dascăli, anume că [cei plecaţi dintre noi] nu se bucură încă de starea de fericire în chip desăvârşit, ci în parte; se vor bucura desăvârşit la înviere, precum ne adevereşte şi fericitul Pavel, zicând: „De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui." Unii dascăli, care susţin că sufletele Sfinţilor s-au bucurat de fericire, se referă cu toţii la starea de fericire parţială, şi nu desăvârşită şi deplină, asemenea celor mai sus pomeniţi. Căci şi dumnezeieştii dascăli nu sunt defel în dezacord, ci cu totul în acord unii faţă de alţii.

Mai întâi Sfântul Iustin Filosoful şi Martirul afirmă în răspunsul la întrebarea LXXVI: „Tâlharului, care a intrat în Rai, i-a fost spre folos să afle lucrarea credinţei; prin aceasta s-a învrednicit de adunarea Sfinţilor, unde se află păzit până la ziua învierii şi a răsplătirii; şi are parte de simţirea Raiului după putinţa de a simţi aşa-numită duhovnicească, în virtutea căreia sufletele se văd pe sine şi [îşi văd şi] cele ale lor." Atanasie cel Mare, în capetele adresate lui Antioh, spune următoarele: „Precum aflăm din Scripturi, sufletele Drepţilor petrec în Raiul însuşi, dar dimpreună cu toate sufletele Sfinţilor." După Atanasie, dumnezeiescul Grigorie Dialogul în [Epistola] către diaconul Petru susţine: „Noi credem că sufletele Sfinţilor se află în Cer." Dumnezeiescul Grigorie, în Epitaful închinat Sfântului Vasile cel Mare, grăieşte: „Acum tu priveşti asupra noastră din Cer, dar, atunci când o să ne mutăm de aici, să ne primeşti şi pe noi în corturile tale." Dumnezeiescul Hrisostom, tâlcuind primul capitol al Epistolei întâi către Filipeni, în cel de-al treilea cuvânt moral învaţă: „Păcătoşii, oriunde ar fi, se află departe de împăratul; pentru aceea sunt vrednici de lacrimi. Insă Drepţii, fie aici, fie acolo, se află dimpreună cu împăratul, ba chiar şi mai aproape de el: nu «ca prin oglindă», nu prin credinţă, ci fată către fată." La fel si Sfântul Anastasie Sinaitul, în cel de-al treilea cuvânt de tâlcuire la Hexaimeron, spune: „Mai înlăuntrul tăriei cereşti se află Cerurile, pe care le numim Puteri, şi sufletele Drepţilor, care petrec în Raiul însuşi."

Pe lângă acestea şi fericitul Teodoret zice: „Sufletele neînfricate ale purtătorilor de biruinţă străjuiesc Cerul, dimpreună-dănţuind cu Cetele netrupeşti." Acestea sunt mărturiile grăitorilor de Dumnezeu, din care se pot foarte bine cunoaşte aceste lucruri. Insă in legătură cu cele discutate sunt de părere că sufletele celor sfinţi şi fericiţi văd a) ca nişte suflete [fără trup] starea de fericire şi slava lui Dumnezeu, precum ne spune [versetul biblic]: „Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu" şi precum ne-a arătat Vasile cel Mare mai sus; b) în virtutea faptului că urmează să aibă parte, suflet şi trup, de desfătarea dumnezeiască desăvârşită, potrivit cuvântului „Mă voi duce şi vă voi găti" şi a celor afirmate mai sus de Fericitul Augustin, anume că Sfinţii nu se bucură încă desăvârşit de desfătarea [dumnezeiască], fiindcă va fi desăvârşită atunci când Hristos va judeca tot pământul şi va răsplăti fiecăruia după faptele sale; în plus, mai adăugăm că, precum Hristos S-a înălţat la Ceruri cu sufletul şi cu trupul şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, aşa şi Sfinţii, după ce vor învia, îşi vor primi cununile dimpreună cu sufletele şi trupurile lor, după cum şi Pavel strigă: „De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui." Aşadar şi Biserica Iui Dumnezeu, punându-şi încrederea în aceste cuvinte, spune că desăvârşita cunoaştere a măreţiei lui Dumnezeu Celui mai presus de înţelegere s-a făgăduit să se dea celor vrednici în veacul ce va să fie; şi să dea Domnul să avem cu toţii parte de aceasta cu harul şi cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună şi Părintelui Său fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

SFÂNTUL NECTARIE DIN EGHINA

DESPRE SFINTELE POMENIRI ŞI PARASTASE, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "DESPRE SFINTELE POMENIRI ŞI PARASTASE"


 

• Putem schimba starea sufletelor dupa moarte?
  Publicat in : Dogmatica