Slava Tie, Doamne! Iarasi am apucat luminatele zile ale Nasterii lui Hristos: sa ne bucuram, asadar, si sa ne veselim. Anume ca sa sporeasca veselia noastra din aceste zile, Sfanta Biserica a randuit inaintea lor - o oarecare stramtorare, ca atunci cand intram in ele sa ne simtim ca niste oameni ce ies la libertate. Oricum, ea nu vrea in niciun caz sa ne dedam acum placerilor ce sunt doar ale simturilor si satisfactiilor ce sunt doar ale ochilor, ci cere ca veselia noastra din aceste zile sa fie sfanta cum sunt si ele. Iar ca sa nu uite cineva de acest lucru in veselia sa, ne-a pus in gura o scurta cantare intru slava lui Hristos, Celui ce S-a nascut, prin care trupul e pus la locul lui, iar sufletul e smerit. In cuvintele ei ne sunt aratate indeletnicirile vrednice de aceste zile: Hristos Se naste, slaviti-L, Hristos din ceruri, intampinati-L si asa mai departe.

Slaviti-L, deci, pe Hristos, si slaviti-L in asa fel incat sunetul si inima sa se indulceasca de aceasta slavoslovie si astfel sa amuteasca chemarea oricarui alt lucru si a oricarei alte indeletniciri care tagaduieste vreo mangaiere.

Slaviti-L pe Hristos: asta nu inseamna sa alcatuiti imne lungi in cinstea Lui, nu; dar daca atunci cand va ganditi la nasterea Mantuitorului Hristos sau auziti despre ea, din adancul sufletului vostru porneste strigatul: "Slava Tie, Doamne, ca S-a nascut Hristos!", este indeajuns; aceasta va fi cantare lina a inimii - lina, dar care va strabate totusi cerurile si va intra la Insusi Dumnezeu. Inchipuiti-va mai limpede ce a savarsit Domnul pentru noi si veti vedea cat de firesc e sa strigam asa acum.

Ca sa ne fie mai usor, sa luam exemplul urmator. Unui om inchis in temnita si ferecat in lanturi imparatul i-a fagaduit libertatea... intemnitatul asteapta o zi, doua, asteapta luni si ani... nu vede implinirea fagaduintei, dar nu-si pierde nadejdea, crezand in cuvantul imparatului. In cele din urma, au aparut semne ca se apropie vremea; atentia i se incordeaza: aude zgomotul celor ce se apropie venind din orasul plin de veselie; gratiile cad si intra izbavitorul... Slava Tie, Doamne!" - izbucneste intemnitatul.  " A venit sfarsitul robiei mele, in curand voi vedea lumina lui Dumnezeu!"

Alt exemplu: un bolnav, acoperit de rani si paralizat de toate madularele, a incercat toate doctoriile si a schimbat multi doctori; rabdarea i-a ajuns la capat, si a ajuns gata sa se lase prada amarei deznadajduiri. I se spune: "Mai e un doctor, unul foarte iscusit, ii vindeca pe toti tocmai de boli cum e a ta; l-am rugat, si a promis ca o sa vina". Bolnavul crede, prinde nadejde si il asteapta pe cel ingaduit... Trece un ceas, trec doua, trec mai multe - nelinistea incepe iarasi sa-i roada sufletul... De-abia pe scara vine cineva... se apropie... s-a deschis usa - si intra cel dorit... "Slava Tie, Doamne!" - striga bolnavul.

Inca un exemplu, cerul se acopera cu nori amenintatori; intunericul a acoperit fata pamantului; tunetul cutremura temeliile muntilor si fulgerele despica cerul de la un cap la altul: toti se infricoseaza, de parca a venit sfarsitul lumii. Dupa aceea, cand furtuna a trecut si cerul s-a inseninat, fiecare, oftand cu usurare spune: "Slava Tie, Doamne!" Apropiati de voi aceste pilde, si veti vedea ca in ele este infatisata toata istoria noastra. Norul amenintator al maniei lui Dumnezeu era asupra noastra dar a venit Domnul-Impacatorul si a risipit norul acesta. Eram acoperiti de ranile pacatelor si patimilor - a venit Doctorul sunetelor si ne-a tamaduit... Eram in lanturile robiei - a venit Slobozitorul si a rupt legaturile noastre... Apropiati toale acestea de inima voastra si primiti-le cu simtamintele voastre si atunci nu va veti putea tine sa nu strigati: "Slava tie, Doamne, ca S-a nascut Hristos!"

Nu incerc sa va insuflu prin cuvintele mele aceasta bucurie: ca este mai presus de orisice cuvant. Lucrarea savarsita de Domnul, Care Se naste astazi, il priveste pe fiecare dintre noi. Cei ce intra in impartasire cu El primesc de la El libertatea, vindecarea, pacea, au toate acestea si gusta dulceata lor. Celor care au experienta lor launtrica n-ai de ce sa le spui "bucurati-va", fiindca n-au cum sa nu se bucure - iar cei ce nu o au nu se pot bucura, oricat le-ai spune: "bucurati-va". Cel legat de maini si de picioare, oricat i-ai zice: "bucura-te de izbavire", nu se va bucura: cei acoperit de ranile pacatelor de unde va primi bucuria tamaduirii? Cum va ofta fara impiedicare cel speriat de amenintarea maniei lui Dumnezeu? Unora ca acestia li se poate spune doar: "Mergeti la Pruncul Cel infasat, Care zace in iesle, si cautati la El izbavire de toate relele ce va impresoara, fiindca acest Prunc este Hristos, Mantuitorul lumii".

De dorit ar fi sa-i vedem pe toti bucurandu-se tocmai cu aceasta bucurie, nedorind alte bucurii: dar nu toti cei din Israel sunt Israel. Vor incepe acum distractii desarte, dezmatate, care atata poftele. Celor amatori de toate aceste lucruri degeaba le spui: "Mai potoliti-va": isi astupa urechile, nu iau aminte, si totdeauna fac din luminatele zile de praznuire ceva de isi intoarce Domnul ochii de la noi si zice: "Uraciune Imi sunt toate aceste praznice ale voastre!"

Multe dintre distractiile societatii noastre sunt cu adevarat uraciune paganeasca, fiind aduse la noi drept din paganism, iar altele, desi aparute mai tarziu, sunt imbibate de duhul paganesc. Si parca intr-adins sunt nascocite cu duiumul tocmai de Nasterea Domnului si de Pasti.

Dedandu-ne lor, ii dam stapanitorului acestei lumi calaului nostru, vrajmasului lui Dumnezeu -pricina sa Ii spuna: "Poftim, ce crezi ca mi-ai facut cu nasterea si invierea Ta? Ca tot la mine vin!" Dar sa patrunda mai des in adancul inimii noastre cuvintele psalmului 50, ca Se va indreptati Domnul intru cuvintele Sale si va birui cand va judeca El...

Ne atrage Europa "civilizata"... Da, acolo au fost reinscaunate uraciunile paganesti care fusesera izgonite din lume, de acolo au trecut si trec in continuare si la noi. Tragand in piept acest fum al iadului, ne invartim ca niste nebuni si nu mai stim de noi. Dar sa ne amintim anul 1812: de ce au venit peste noi francezii? Dumnezeu i-a trimis ca sa nimiceasca raul pe care il imprumutaseram de la ei. S-a pocait atunci Rusia, si Domnul a miluit-o - dar acum, pare-se, aceasta lectie a inceput sa fie deja uitata. Daca ne vom veni in fire nu se va intampla, bineinteles, nimic - dar daca nu ne vom veni in fire, cine stie, poate ca Domnul va trimite din nou asupra noastra invatatori de acelasi fel, ca sa ne aduca in simtiri si sa ne puna pe calea dreapta. Asa e legea dreptatii dumnezeiesti: ca vindeca de pacat chiar prin cele de care e atras omul catre el. Acestea nu-s vorbe desarte, ci experienta intarita de catre glasul Bisericii. Sa stiti, dreptslavitorilor crestini, ca Dumnezeu nu Se lasa batjocorit, si stiind aceasta, sa va veseliti si sa va bucurati cu frica in zilele acestea! Sa sfintiti luminatul praznic prin fapte, indeletniciri si bucurii sfinte, asa incat toti, privind la voi, sa spuna: "La ei sunt sfinte sarbatori, nu jocuri nebunesti de necredinciosi si dezmatati, care nu stiu de Dumnezeu".

Sfantul Teofan Zavoratul