Dumnezeu Se naste, Dumnezeu-Omul Se naste. Dumnezeu desavarsit in om desavarsit. Prima data pe pamant S-a aratat om nou, S-a aratat om desavarsit, S-a aratat om deplin. Ce fel de om S-a aratat in Hristos, Dumnezeu-Omul? Om desavarsit, om deplin, om in toata desavarsirea; adevarat, singurul adevarat, singurul Om Adevarat - acesta este Hristos, Omul indumnezeit. A venit in aceasta lume pamanteasca, S-a coborat, S-a facut Om indumnezeit, pentru ca sa ne arate noua in chipul Sau ce este adevaratul om, ce este omul desavarsit. Şi a aratat aceasta in modul cel mai desavarsit. Cum? Asa cum in trup omenesc S-a aratat om desavarsit.

Caci intru El locuieste, trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii, se spune in Sfanta Scriptura (Coloseni 2,9). Da, toata plinatatea Omului. Fara El si pana la El, omul nu era deloc fiinta desavarsita, omul era fiinta nedesavarsita, neimplinita. Prin El omul a obtinut pentru prima data desavarsirea sa cea mai deplina, a realizat telul sau dumnezeiesc in aceasta lume, s-a implinit intru El; mai intai intru El, apoi in toti ucenicii Care L-au urmat pe deplin sinceri, constiinciosi. Pentru prima data s-au implinit cuvintele evanghelice ca Domnul a intemeiat Biserica in aceasta lume, a daruit-o Apostolilor, Prorocilor, Evanghelistilor, Invatatorilor, Facatorilor de minuni, spre zidirea trupului lui Hristos, care este Biserica Sa – pana vom ajunge toti oameni desavarsiti (Efeseni 4,11-13).

Şi cum este acest om desavarsit la masura varstei deplinatatii lui Hristos (Efeseni 4,13)? Iata, acesta este omul desavarsit care s-a aratat in chipul Domnului Hristos, Dumnezeu-Omul. Astfel este intru El, alaturi de El, si prin El omul, de fapt fiecare dintre noi este chemat sa devina – ce? Dumnezeu-om dupa har. Ceea ce este Domnul Hristos dupa natura, ca Dumnezeu-Om desavarsit, aceea trebuie sa devina fiecare dintre noi in Biserica lui Hristos, sa devina dumnezeu-om dupa har, ca astfel sa se desavarseasca, pentru a atinge telul dumnezeiesc al fiintarii si al vietuirii sale in aceasta lume. Astfel Domnul il reprezinta pe om si desavarsirea acestuia. Ceea ce este valabil, oare, si pentru destinul omenesc?

Adevarul omenesc, daca nu se sfarseste in Dumnezeu-Omul, nu este deplin. Atata timp cat nu se desavarseste in El, adevarul omului se dezintegreaza in sine insusi, decade, si omul nu are niciun folos din aceasta. Oare este adevar in om fara Domnul Hristos? Se ofileste si nimic nu ramane din el. Insa daca omul traieste in Trupul Omului indumnezeit, al Bisericii Sale, adevarul sau se dezvolta treptat, sporeste in Adevar dumnezeiesc si devine Adevar dumnezeiesc – Adevarul Vesnic al desavarsirii dumnezeiesti. Astfel stim pentru ce a daruit Dumnezeu omului adevarul: ca el sa devina desavarsit si sa se desavarseasca intru el desavarsirea dumnezeiasca si implinirea dumnezeiasca.

Şi ce se intampla cu dreptatea omeneasca? Asa cum dreptatea omului daca nu se savarseste in Hristos -Dumnezeu-Omul -, in Dreptatea Sa dumnezeiasca, o, indata piere, indata dispare atacul din toate partile prin minciunile acestei lumi, prin minciunile care roiesc din inima intunecata a fiecarui demon si a fiecarui om care se lasa stapanit de el. Atunci dreptatea omeneasca moare si dispare cu totul. Ea traieste vesnic, traieste dumnezeieste numai daca se uneste cu Dreptatea lui Hristos, daca devine Dreptatea dumnezeiasca, Dreptatea evanghelica, toata de la Dumnezeu si dupa Dumnezeu.

O, oamenii se lauda in lumea aceasta cu dragostea, cu dragostea fata de om, fata de lucruri, in general cu toate categoriile de dragoste. Insa dragostea omeneasca, daca nu se desavarseste in Dragostea lui Hristos – ce se alege din ea? Ea se transforma in gelozie obisnuita, se transforma in incapatanare, apoi in dusmanie. Aceasta putere a dragostei care este in firea omeneasca, daca cu credinta lui Hristos se uneste cu Domnul Hristos, ea creste treptat, si aceasta dragoste devine Dragoste sfanta, Dragoste desavarsita, Dragoste dumnezeiasca, Dragostea lui Dumnezeu. Aceasta este singura Dragoste adevarata in aceasta lume. Şi venind in aceasta lume, devenind Dumnezeu-Om, Domnul Hristos a daruit aceasta Dragoste desavarsita si de la noi cei care I-am urmat Lui cere aceeasi dragoste. Toate celelalte iubiri nu au valoare atata timp cat nu se sfintesc, cat nu se sfintesc prin dragoste, prin Sfanta Dragoste dumnezeiasca, prin Dragostea lui Hristos.

Şi ce sa spunem despre averile omenesti? Deseori oamenii se lauda cu averile lor, cu proprietatile lor, cu vredniciile lor. Ce este averea omeneasca in aceasta lume? Ce avere poate supravietui raului din aceasta lume, raului care este cu totul de la diavol.

Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu (Matei 19, 17), a spus Domnul Hristos, nimeni! Nimeni dintre oameni. Noi suntem oameni pacatosi si in asa masura amestecam raul cu binele in noi insine incat binele nostru niciodata nu este un bine autentic, binele nostru nu este niciodata Bine dumnezeiesc. Daca ne predam Domnului Hristos cu credinta, cu rugaciune si cu dragoste, El face sa creasca in noi binele, il inmulteste, il desavarseste, si abia dupa aceea binele nostru devine Bine desavarsit, Bine dumnezeiesc, devine Binele lui Dumnezeu.

Şi ce sa spunem despre viata noastra lumeasca? Ce este viata noastra lumeasca fara Domnul Hristos, atata timp cat El nu S-a aratat in ea? Viata fara Dumnezeu nu este nimic altceva decat o moarte treptata si necontenita, moarte chinuitoare, moarte infioratoare, de cosmar. Iar viata adevarata este Viata vesnica in Domnul Hristos! Daca omul cu toate mijloacele sfinte pe care i le-a dat Biserica lui Hristos se umple inlauntrul sau de puteri dumnezeiesti, de viata dumnezeiasca, viata sa se transforma treptat in viata lui Dumnezeu, in Viata vesnica. Omul devine fiinta vesnica.

Noi, in aceste zile sfinte si marete, ne salutam unul pe altul cu salutul dumnezeiesc de bucurie: „Hristos Se naste”. Ce spunem prin aceasta? Noi de fapt slavim: „Adevarul vesnic Se naste! Dreptatea vesnica Se naste! Dragostea vesnica Se naste! Binele vesnic Se naste! Viata vesnica Se naste!”.

Caci Se naste Dumnezeu, Se naste Hristos – Dumnezeu-Omul in aceasta lume. Iata, de aceea de la nasterea Domnului Hristos in aceasta lume este o bucurie sa fii om. De aceea de la nasterea Sa minunata si de la aratarea Sa pe pamant ca om este asa de placut sa fii om! Este ingrozitor sa fii om fara Hristos! De aceea Domnul Hristos aratandu-Se pe pamant, nascandu-Se pe pamant ca Dumnezeu-Om, toata bucuria noastra, toata nadejdea noastra, toata viata noastra, sensul deplin al tuturor oamenilor lumii este El – Hristos, Dumnezeu-Omul! El este singurul Adevar in toate universurile in care omul traieste si se misca. Şi pe El si Atotdumnezeirea Sa, Atotdesavarsirea Iubitorului de oameni, a Dumnezeu-Omului o slavim. Iata, acesta este Craciunul, maretul, minunatul si stralucitorul Praznic.

De aceea, daca ne salutam unul pe altul cu urarea plina de bucurie de la Craciun: „Hristos Se naste!”, avem intotdeauna in inima, in simtire, in sufletele noastre, acea bucurie ca omul este chemat sa devina desavarsit, ca in Sfanta Sa Biserica dumnezeiasca, Domnul Hristos i-a dat toate mijloacele pentru aceasta.

De aceea, fie ca toate sufletele noastre, intreaga noastra minte, intreaga noastra constiinta, toata fiinta noastra, pururea sa-L slaveasca deplin pe Minunatul Domn Hristos, Care atat de mult S-a smerit (Filipeni 2, 7), atata dragoste ne-a aratat, S-a coborat la noi oamenii, ca sa ne ridice din iadul nostru in Imparatia Cerurilor si ca sa ne cheme la desavarsire dumnezeiasca. Lui fie slava si lauda, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Iustin Popovici,

Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita

Cumpara cartea "Cuvinte despre vesnicie – predici alese"