Praznicul Nasterii Domnului este adus in sufletele noastre si prin colinde. Din punct de vedere etimologic, cuvantul colind deriva din latinescul colo-colare, care inseamna "ceea ce trebuie respectat, cinstit". Sunt persoane care sustin ca acest termen vine de la latinescul "calendae", care provine din "calare" (chemare).

Obiceiul colindatului are si menirea de a ne atrage atentia ca este necesara pregatirea sufleteasca si trupeasca pentru ca Hristos sa Se nasca tainic in fiecare dintre noi. Colindele ne descopera ca Intruparea Mantuitorului are ca scop mantuirea neamului omenesc.

In trecut, nu se cantau colinde inainte de 6 decembrie, ziua cinstirii Sfantului Ierarh Nicolae. Cetele de colindatori erau de mai multe feluri: cei mici plecau la colindat in prima parte a zilei Ajunului Domnului si cantau colindul "Buna dimineata la Mos Ajun". Flacaii satului colindau dupa lasarea serii in mod deosebit la familiile care aveau fete de necasatorite. Fata din casa colindata avea datoria de a pregati un colac pe care trebuia sa-l daruiasca flacaului pe care il placea. Flacaul pastra colacul daca o indragea pe fata, iar in caz contrar il aseza in stalpul portii casei. Exista si obiceiul ca cei casatori sa colinde alte familii pana tarziu in noapte. De retinut: in trecut fetele nu mergeau la colindat.

Colindele au o multime de variante și versiuni, specifice diferitelor regiuni de unde provin. Un lucru pe care nu trebuie sa-l uitam este acela ca rolul colindelor este de a fi cantate in grup, dupa cum pastorii din Betleem si magii de la Rasarit nu s-au inchinat singuri Pruncului Iisus. Prefericitul Patriarh Daniel spunea: "Colindele se canta in cor, in stare de comuniune, pentru ca ele reprezinta credinta Bisericii, iar Biserica este adunarea oamenilor in iubirea Preasfintei Treimi. Colindele se canta in cor nu numai cu oamenii din vremea noastra, ci si in cor cu stramosii, cu generatiile trecute. Cu alte cuvinte, colindele sunt deodata eveniment contemporan nou si traditie veche. Colindele sunt statornicie si prospetime, in acelasi timp. Ele reprezinta legatura vie a credintei Bisericii si a iubirii ei fata de Hristos-Domnul, ca raspuns al oamenilor la iubirea lui Dumnezeu cel vesnic, Care S-a facut om din iubire pentru oamen"”.

Colindele au circulat prin viu grai, ele fiind consemnate in scris si notate muzical, mult mai tarziu. Colindele au o baza biblica, ele descopera in versuri faptele relatate de Evanghelisti in legatura cu evenimentul sfant al Nasterii Domnului. Nu numai vestea pe care o impartasesc aceste cantari este minunata, ci si modul in care poporul roman a compus, a interpretat si a transmis colindele. Mitropolitul Antonie Plamadeala afirma ca "se prind asa de usor si se transmit cu usurinta de la o generatie la alta, tocmai pentru ca au reusit sa prinda cuvintele in cele mai adecvate melodii care raspund sensibilitatii noastre celei mai adanci".

Iubiti colindele si pe colindatori. Craciun cu bucurii!

Sursa: CrestinOrtodox.ro
 

• Etimologia cuvantului Craciun
  Publicat in : Craciun ortodox
• Craciun - Batranul Craciun
  Publicat in : Craciun ortodox
• Obiceiuri de Craciun - Craciunul si taierea porcului
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Originea cuvantului Craciun
  Publicat in : Craciun
• Craciun sau de Craciun
  Publicat in : Craciun