Sfintii Mucenici Prov, Tarah si Andronic

In vremea imparatiei lui Diocletian si Maximilian, fiind in Tarsul Ciliciei judecator Numerie Maxim Antipatul, au fost prinsi trei crestini: Tarah, Prov si Andronic in cetatea Pompeopoliei, care au fost dusi la judecata inaintea lui Antipatul. Si privind spre dansii Maxim Antipatul, l-a vazut pe Tarah barbat batran si cinstit si a zis catre dansul: "Cum te numesti? Caci pe tine se cade mai intai a te intreba, ca pe cel mai batran dintre toti". Iar Tarah a raspuns: "Sunt crestin". Si i-a zis Antipatul: "Nu-mi spune mie credinta ta cea necurata, ci spune-mi numele tau". Iar Tarah iarasi a zis: "Sunt crestin".

Apoi Maxim a zis slujitorilor care erau acolo: "Bateti-l peste gura si spuneti-i sa nu raspunda asa inaintea judecatorului". Iar Tarah, in timp ce era batut, zicea: "Eu va spun ca sunt crestin si acest nume imi este mai scump decat numele cel dat de parintii mei. Iar daca vreti sa-l stiti si pe acesta, va spun ca parintii mei m-au numit Tarah, iar cand eram ostas ma numeau Victor". Apoi Maxim Antipatul l-a intrebat pe el: "De ce neam esti, Tarahe?" A raspuns Tarah: "Sunt de neam roman si am slulba de ostas si sunt nascut in Claudiopol, cetatea Siriei si pentru ca sunt crestin am lasat ostasia".

Antipatul i-a zis: "Nevrednic ai fost de a fi ostas, insa spune-mi cum ai iesit din oaste?" Iar Tarah i-a raspuns: "L-am rugat pe Publion voievodul si m-a eliberat". Maxim Antipatul a zis: "Cruta-ti batranetile tale si asculta porunca imparatilor nostri ca sa ai cinste de la mine. Apropie-te si jertfeste zeilor nostri, de vreme ce si imparatii care stapanesc lumea se inchina lor". Iar Tarah a raspuns: "S-au ratacit, fiind inselati de Satana". Atunci Antipatul a zis catre slujitori: "Sfarmati-i falcile, caci graieste impotriva imparatilor, spunand ca acestia s-au ratacit". Iar Tarah a zis: "Am grait si voi grai astfel, de vreme ce s-au ratacit ca niste oameni". Iar Antipatul a zis: "Lasa-ti nebunia ta si jertfeste zeilor nostri". Tarah raspunse: "Eu Dumnezeului meu ii slujesc si Ii aduc jertfa nu cu sange, ci cu inima curata". Antipatul a zis: "Te sfatuiesc sa-ti cruti batranetile tale si sa lasi desertaciunea crestineasca si sa jertfesti zeilor". Tarah i-a zis din nou: "Nu voi face aceasta faradelege de vreme ce iubesc Legea Dumnezeului meu si nu ma voi departa de la El". Antipatul a zis: "Alta este legea pe care se cade a o pazi". Iar Tarah a raspuns: "O! ce nebunie! Pieritoare este legea voastra care va porunceste voua, paganilor, sa cinstiti pietrele si lemnele, lucruri facute de maini omenesti si sa va inchinati lor". Si Antipatul a poruncit celor ce stateau de fata sa-l loveasca pe Tarah peste grumaz, iar mucenicul, rabdand loviturile, zicea: "Nu ma voi departa de la marturisirea aceasta care ma mantuieste". Antipatul a zis: "Eu te voi intoarce de la aceasta nebunie si te voi face intelegator".

Mucenicul i-a zis: "Fa ceea ce voiesti, ai stapanire asupra trupului meu, dar nu si asupra sufletului meu". Maxim Antipatul a spus: "Dezbracati hainele de pe dansul si sa fie batut cu toiege". Iar Tarah, pe cand era batut, graia: "Acum intr-adevar m-ai facut intelept si priceput, caci cu aceste batai mai mult nadajduiesc spre Dumnezeu si spre Fiul Lui". Iar Antipatul a zis: "Nedreptule si blestematule! Ai spus inainte ca unui Dumnezeu slujesti, si acum marturisesti doi, adica pe Dumnezeu si pe Hristos, Fiul Lui. Apoi cum slujesti la acesti doi, iar de zeii nostri cei multi te lepezi?" A raspuns Tarah: "Eu marturisesc pe Unul, adevaratul Dumnezeu". A zis antipatul: "N-ai numit tu pe Dumnezeu si pe Hristos?"

Tarah i-a zis: "Hristos este Fiul lui Dumnezeu, deopotriva dupa Dumnezeire cu Tatal si cu Duhul Sfant, nadejdea tuturor crestinilor; si, patimind pentru El, ne mantuim". Maxim Antipatul a zis: "Lasa vorba multa si jertfeste zeilor nostri". Iar Tarah a raspuns: "Nu sunt mare vorbitor, dar graiesc adevarul; tot asa am crezut si acum saizeci si cinci de ani si de la adevar nu ma indepartez". Iar un sutas, cu numele Dimitrie, care era acolo, a zis: "O! omule, cruta-te pe tine si inchina-te zeilor, asculta sfatul meu". Tarah a raspuns: "Departeaza-te de la mine cu sfatul tau, slujitor al Satanei". Apoi Maxim Antipatul a poruncit ca patimitorul lui Hristos sa fie legat cu lanturi mari de fier si sa fie aruncat in temnita. Dupa aceea antipatul a zis catre slujitor: "Aduceti-mi pe altul". Iar Dimitrie sutasul a zis: "Iata, stapane, sta de fata inaintea ta".

Iar Numerie Maxim Antipatul, vazand pe celalalt crestin stand inaintea lui, a zis: "Spune-mi mai intai numele tau". Iar cel ce statea inaintea lui a raspuns: "Cel dintai si cel mai cinstit nume pe care il am este numele de crestin, iar celalalt nume, pus de oameni, este Prov". Antipatul l-a intrebat: "De ce neam esti Prove?" Iar Prov a raspuns: "Tatal meu era din Tracia si eu m-am nascut in Perghia Pamfiliei si sunt crestin". Maxim Antipatul a zis: "La nimic nu-ti foloseste numele de crestin. Asculta-ma pe mine, jertfeste zeilor daca vrei sa fii cinstit de boieri si noua sa ne fii prieten". Prov a raspuns: "Nu voiesc cinste de la stapanitori si nu doresc prietenia voastra, pentru ca slava si multimea bogatiilor mele le-am lasat ca sa slujesc Dumnezeului Celui viu". Antipatul a zis: "Dezbracati-l, intindeti-l jos si bateti-l cu vane de bou". Si batandu-l pe Sfantul Prov, sutasul Dimitrie, i-a zis: "O! omule, vezi sangele tau curgand pe pamant, deci cruta-te pe tine".

Prov i-a raspuns: "Trupul meu este in mijlocul vostru, dar chinurile nu ma clatina in credinta mea". Maxim Antipatul a zis: "Oare lasa-vei desertaciunea ta, ori vei ramane in impietrirea ta?" Atunci Prov i-a zis: "Nu sunt desert, ci sunt mai imbarbatat decat voi intru Domnul". Atunci Antipatul a zis catre slujitori: "Intoarceti-l si bateti-l si pe pantece". Iar Prov, in acea cumplita bataie a zis: "Doamne ajuta-mi mie, robul Tau". Antipatul a spus slujitorilor sai: "Bateti-l si-l intrebati: unde este ajutorul lui?" Prov a raspuns: "Ajutorul meu imi ajuta si-mi va ajuta, pentru ca nesocotesc chinurile tale la care ma supui si nu ma plec din cauza lor la voia ta". Maxim Antipatul a zis: "Cauta la trupul tau, ticalosule, pentru ca pamantul s-a umplut de sangele tau". Prov i-a raspuns: "Aceasta s-o stii: atunci cand trupul meu patimeste pentru Hristos, sufletul meu se tamaduieste si invie". Si judecatorul a poruncit ca sa inceteze de a-l mai bate pe sfant si a zis: "Legati-i cu fiare mainile si picioarele si aruncati-l in temnita si sa nu lasati pe nimeni sa mearga la dansul si sa nu aiba nimeni grija de el".

Dupa aceasta, la porunca lui Maxim Antipatul, a fost adus la judecata al treilea crestin si fiind intrebat ce nume are acesta a raspuns: "Sunt crestin". Antipatul a zis: "Cei care au fost aici inaintea ta nici un folos n-au avut de numele acesta, de aceea ti se cade ca in alt chip sa raspunzi". Iar el a raspuns: "Numele de obste intre oameni imi este Andronic". Maxim Antipatul i-a zis: "De ce neam esti Andronic?" Andronic a raspuns: "Sunt de neam cinstit, fiu al unuia dintre cei mai de frunte cetateni ai Efesului". Apoi Maxim Antipatul i-a spus: "Cruta-te pe tine si asculta-ma ca pe un tata, pentru ca cei care au fost inaintea ta aici si au grait vorbe nebune nimic bun n-au aflat, iar tu cinsteste pe zeii care sunt mai mari si sunt parintii nostri". Andronic i-a zis: "Bine i-ai numit pe ei parinti; caci voi aveti tata pe Satana si sunteti fii ai diavolului si faceti voia lui". Maxim Antipatul a zis: "Tot inca ma defaimezi pe mine, tinere? Oare nu stii ca acum iti sunt pregatite chinurile cele grozave?"

Andronic a raspuns: "Nu cumva ti se pare judecatorule ca eu sunt nebun ca sa fiu mai prejos decat patimitorii care au fost inaintea mea? Sunt gata la toate chinurile" Iar sutasul Dimitrie a zis catre Andronic: "Ticalosule, asculta porunca mai inainte de a-ti cadea carnea de pe oase". Iar Andronic i-a raspuns: "Mai bine este sa piara trupul meu, decat sa faceti cu sufletul meu ceea ce voiti". Maxim Antipatul a zis: "Asculta de noi si jertfeste zeilor, mai inainte de a pieri". Andronic a raspuns: "Din tineretele mele niciodata n-am slujit zeilor si nici acum nu voi jertfi lor". Iar Maxim Antipatul a zis: "Raniti-i trupul". Apoi Anxie, un sutas din alta ceata, stand acolo a zis catre Andronic: "Supune-te antipatului, caci ca un tata te sfatuiesc sa faci aceasta". Andronic i-a raspuns: "Esti batran si nu ai intelepciune daca imi dai un asemenea sfat ca sa ma inchin pietrelor si sa jertfesc diavolilor". Iar cand era batut, antipatul i-a zis: "Au nu simti durerile in aceste chinuri cumplite? Pentru ce nu ai mila de tine insuti si nu te departezi de la desertaciunea ta care nu poate sa te mantuiasca pe tine?" Andronic i-a raspuns: "Aceea ce tu numesti desertaciune imi este marturisire foarte buna, caci am toata nadejdea in Domnul, iar intelepciunea ta cea vremelnica va pieri cu moarte vesnica". Antipatul i-a zis: "Cine te-a invatat nebunia aceasta?" Iar Andronic a raspuns: "Cuvantul cel ce viaza si intru care viem, Domnul din ceruri este nadejdea invierii noastre". Maxim Antipatul a zis: "Lasa-ti nebunia ta pana ce nu incepem a te chinui cu cele mai cumplite chinuri". Andronic a raspuns: "Trupul meu este pus inaintea ta. Ai stapanire asupra lui, fa cu el ce voiesti". Antipatul a zis: "Bateti-l peste gura". Andronic a raspuns: "Sa vada Domnul pentru ce ma chinui ca pe un ucigas de oameni".

Iarasi a zis antipatul: "Pentru ce nu asculti poruncile imparatesti si socotesti intru nimic judecata mea?". Andronic a raspuns: "Pentru ca nadajduiesc spre Dumnezeu si spre mila si dreptatea Lui, de aceea cutez si patimesc toate acestea". Judecatorul a zis: "O! vrednicule de moarte! Oare au gresit imparatii?" Andronic i-a raspuns: "In adevar au gresit, caci de veti voi sa intelegeti, veti cunoaste ca este mare pacat si faradelege a aduce jertfe diavolilor". Iar judecatorul a zis catre cel care il batea: "Intoarceti-l si impungeti-l intre coaste". Si Andronic ii graia: "Inaintea ta sunt, chinuie-mi trupul cum voiesti". Si aceasta facandu-se, Andronic a zis: "S-a intarit in batai trupul meu". Judecatorul a raspuns: "Dupa putin timp nu vei mai fi". Andronic a raspuns: "Nu ma tem de ingrozirea ta. Cugetul meu este mai bun decat scornirile rautatii tale, de aceea nu ma ingrijesc de chinuri". Iar antipatul a zis catre slujitori: "Puneti fiare pe grumazul lui, ferecati-i picioarele si sa faceti de straja langa el".

Dupa un timp oarecare, Numerie Maxim Antipatul a venit iarasi la judecata si i-a supus pe crestini la intrebari. Mai intai a silit pe Tarah, ca fiind cel mai batran, sa jertfeasca idolilor, fagaduindu-i mare cinste. Iar dupa ce Tarah, nu numai ca nu s-a supus, ci chiar raspundea cu asprime judecatorului, atunci judecatorul a poruncit ca sa-i sfarame gura cu pietre si sa-i zdrobeasca dintii. Apoi a zis catre slujitori: "Aduceti foc si intindeti-i mainile si puneti foc pe dansele". Tarah a zis: "Nu ma tem de focul tau vremelnic, ci ma tem ca nu cumva, invoindu-ma cu paganatatea ta, sa cad in focul cel nestins". Si cand au pus foc pe mainile lui, Maxim Antipatul i-a zis: "Iata, se ard cu foc mainile tale. Pentru ce nu-ti lasi nebunia ta si nu jertfesti zeilor?" Tarah a raspuns: "Cu asprimea ta vrei sa ma aduci la aceasta nebunie, incat sa ma invoiesc cu dorinta ta? Sa stii ca, avand ajutorul Dumnezeului meu, ma intaresc intru toate si sunt gata la toate chinurile ce-mi pregatesti". Dupa aceasta antipatul a poruncit sa-l spanzure cu capul in jos si sa puna fum otravitor dedesubt; amestecand apoi otet cu sare, sa-l toarne in narile lui. Si chinuind in multe chipuri pe Prov si pe Andronic, batandu-i, arzandu-i, strujindu-i cu fiare ascutite si presarandu-le sare pe rani, dar nesporind nimic, a poruncit sa-i puna in lanturi pana a doua zi.

A doua zi Maxim Antipatul a zis catre Dimitrie sutasul: "Sa chemi la mine pe necuratii crestini". Sutasul i-a raspuns: "Iata, stau inaintea ta, stapane". Antipatul a zis catre Tarah: "Tot nu te-ai saturat de chinuri, de batai si de lanturi? Asculta-ma, Tarahe, lasa-ti credinta ta care nu-ti foloseste la nimic si jertfeste zeilor prin care toate se tin". Tarah a raspuns: "Nu poate sa fie neadevar mai mare decat acesta, de vreme ce nu acestia au putut sa randuiasca lumea aceasta, caci lor le este gatit focul si vesnicile munci si nu numai lor, ci si tuturor celor ce fac voia lor". Antipatul a zis: "Dar nu incetezi nici acum, necuratule? Nu stii ca pentru cuvintele tale fara de rusine indata voi lua capul tau si asa mai curand vei sfarsi cu chinurile?" Tarah a raspuns: "Aceasta am dorit de la inceput ca sa se scurteze durerile mele cu moarte grabnica, iar acum lungeste-mi chinurile ca sa creasca intru Domnul puterea credintei mele". Atunci antipatul a zis: "Vor patimi cu tine si prietenii tai si vor muri dupa lege".

Tarah a raspuns: "Vorbesti nebunie, fagaduindu-ne noua moarte: pentru ca numai acei care fac rautati mor, iar noi cei ce nu stim raul si patimim pentru Domnul nostru, asteptam ca de la Dansul sa luam rasplata". Antipatul a zis: "Blestematule si necuratule! Ce fel de rasplata asteptati, cand vietuiti intru faradelege?" Tarah i-a raspuns: "Nu se cade tie, necredinciosule, sa stii ce fel de rasplatire ne-a pregatit noua Domnul in ceruri, pentru care rabdam furia maniei tale". Maxim a zis: "Dar graiesti cu mine cu asa indrazneala ca si cum ai fi prietenul meu?" Iar Tarah a raspuns: "Nu sunt prietenul tau, dar fiind intarit de Dumnezeu am voie sa graiesc asa si nimeni nu poate sa ma opresca". Si Maxim a zis: "Indrazneala pe care o ai tu o voi dezradacina din tine, necuratule!" Tarah a raspuns: "Nimeni nu poate sa ia aceasta putere de la mine, nici tu, nici imparatii tai, nici tatal vostru Satana".

Maxim Antipatul a zis: "Legati-l, de vreme ce este nebun". Tarah a raspuns: "De as fi fost nebun, m-as fi invoit cu paganatatea ta". Antipatul, legand pe sfant, i-a zis: "Jertfeste zeilor mai inainte, pana ce nu te voi chinui dupa faptele tale". Tarah a raspuns: "Fa ceea ce voiesti, necuratule!" Si Maxim a zis: "Sa nu socotesti ca te voi pierde deodata, ci neincetat te voi chinui pana te voi ucide, iar ramasitele trupului tau le voi da spre hrana fiarelor". Atunci Tarah i-a spus: "Nu fagadui cu cuvintele, ci cu lucrul. Fa degraba ceea ce voiesti sa faci". Iar Maxim i-a zis: "Socotesti ca dupa moartea ta niste femei oarecare vor ingropa cu arome trupul tau?" Si in continuare a spus: "De aceea am sa am grija ca sa pierd cu desavarsire trupul tau". Si Tarah a raspuns: "Si acum si dupa moarte fa ce vrei cu trupul meu". Maxim i-a zis din nou: "Jertfeste mai intai zeilor". Iar Tarah i-a raspuns: "Nelegiuitule, ti-am spus de atatea ori ca nu voi jertfi zeilor". Atunci Maxim, judecatorul, a spus catre slujitori: "Sfarmati-i fata si gura". Si facandu-se acestea, Tarah a grait: "Fata mea ai pierdut-o, iar sufletul mi l-ai inviat".

Judecatorul a zis: "Ticalosule, inceteaza cu vorbele tale cele desarte si jertfeste zeilor, ca sa te poti izbavi de chinurile acestea". Tarah a raspuns: "Ma socotesti ca sunt nebun si ca, nadajduind spre Domnul, nu voi putea petrece in cer? Tu vietuiesti cu trupul o vreme, iar sufletul tau in veci ti-l vei pierde". Atunci antipatul a zis catre slujitori: "Inrositi o teapa de fier si puneti-o in falcile lui". Rabdand si aceasta, Tarah a zis: "Si mai mari decat aceste chinuri de imi vei face, nu vei indupleca pe robul lui Dumnezeu sa jertfeasca idolilor". Apoi judecatorul a poruncit ca, aducand un brici, sa-i fie taiate urechile si sa-i fie jupuita pielea de pe cap si sa-i puna carbuni aprinsi pe cap. Iar Tarah graia: "Chiar de vei porunci sa-mi jupoaie tot trupul, nu ma voi departa de la Dumnezeul meu Care ma intareste ca sa sufar armele razboiului tau". Facandu-se toate acestea, antipatul a zis: "Ardeti in foc alte tepuse si le puneti la subtiorile lui". Si Tarah, rabdand si aceasta, graia: "Sa caute Domnul din ceruri si sa te judece pe tine". Si antipatul l-a intrebat: "Pe care domn chemi, blestematule". Iar Tarah a raspuns: "Chem pe Domnul pe care tu nu-L stii, pe Cel ce va rasplati fiecaruia dupa faptele lui". Iar antipatul a poruncit ca sa fie pus sub straja si sa fie adus altul la cercetare. Dimitrie sutasul a zis: "Iata stapane, inaintea ta sta Prov". Si antipatul a grait: "Te sfatuiesc pe tine, Prove, sa iei seama sa nu cazi in chinuri ca cel de mai inaintea ta, care a stat in a lui incapatanare si s-a cait de aceasta; deci jertfeste acuma zeilor ca sa fii cinstit si de noi si de zei!"

A raspuns Prov: "Gandul nostru este unul; cu o inima slujim lui Dumnezeu, iar tu nu nadajdui sa auzi altceva de la noi, caci destule ai auzit si ai vazut si stii ca nu poti sa ne intorci pe noi de la Dumnezeu. Iata, inaintea ta stau astazi, neinspaimantandu-ma de cel cu care ma ingrozesti. Deci ce astepti mai mult?" Antipatul a zis: "V-ati sfatuit intru rautatea voastra sa va lepadati de zei". Apoi a poruncit ca sa-l lege si sa-l spanzure cu capul in jos, zicandu-i: "Cruta-ti trupul mai inainte de a te chinui, pentru ca vezi ce fel de chinuri sunt pregatite pentru tine". Prov i-a raspuns: "Fa ce vrei, caci toate chinurile cele gatite pentru mine vor fi spre mangaierea sufletului meu". Iar antipatul a zis catre slujitori: "Ardeti tepile si frigeti-i coapsele lui ca sa nu mai vorbeasca ca un nebun". Iar Prov a grait: "Pe cat de nebun ma socotesti ca sunt, pe atat de intelept sunt in Legea Dumnezeului meu". Antipatul iarasi a zis catre slujitori: "Tepile cele arse in foc sa le infigeti in spatele lui". Iar Prov, rabdand, a grait: "Sa vada Domnul din ceruri smerenia si rabdarea mea".

Dupa aceasta, judecatorul a poruncit sa aduca zeilor jertfa de carne si vin si a zis: "Turnati-i pe git vinul si carnea sa i-o bagati cu de-a sila in gura lui". Si cand slujitorii faceau aceasta, Prov a zis: "Sa caute Domnul dintru inaltimea scaunului Sau si sa vada sila aceasta si sa te judece pentru fapta ta". Judecatorul a zis: "Multe ai rabdat, ticalosule, si iata, acum ai primit jertfa". A raspuns Prov: "N-ai facut un lucru mare ca m-ai silit. Domnul cunoaste voia mea". Iar Maxim judecatorul a zis: "Ai mancat si ai baut din cele jertfite zeilor". Si Prov a raspuns: "Stie Domnul si vede silnicia pe care o rabd". Si judecatorul a poruncit slugilor sale: "Impungeti-i pulpele cu tepuse inrosite in foc". Iar Prov i-a zis: "Nici focul, nici chinurile, nici tatal tau, Satana, nu vor putea sa-l induplece pe robul lui Dumnezeu de la marturisirea lui". Antipatul a zis: "Inrositi in foc piroane ascutite, ca sa le bateti in mainile lui".

Prov a grait: "Multumesc Tie, Doamne, ca ai facut ca si mainile mele sa patimeasca pentru numele Tau". Antipatul a zis: "Pentru chinurile cele multe ti-ai pierdut mintea". A raspuns Prov: "Stapanirea ta cea mare nu numai ca te-a innebunit, ci te-a si orbit, pentru ca nu stii ce faci". Antipatul a zis: "Neputinciosule cu trupul, indraznesti a grai unele ca acestea asupra mea, caci ti-am lasat ochii nevatamati?" Si a poruncit sa-i scoata ochii. Facandu-se si aceasta, Prov a zis: "Desi ochii trupului meu i-ai luat, insa ochii cei vii ai credintei nu vei putea sa-i iei niciodata". Antipatul a zis: "Dupa asemenea chinuri oare mai nadajduiesti sa ramai viu? Sau astepti ca sa te lasam sa mori cu pace?" Prov i-a raspuns: "Pentru aceasta ma nevoiesc, ca sa savarsesc marturisirea cea buna si intrega si sa fiu ucis de tine fara de mila". Iar antipatul a zis catre slujitori: "Luati-l, de aici, legati-l si sa fie pazit de straji, ca sa nu vina la dansul cineva din cunoscutii lui si sa-l fericeasca pentru chinurile indurate".

Dupa aceasta antipatul a zis: "Aduceti-mi-l inainte pe Andronic". Sutasul a raspuns: "Iata, stapane, inaintea ta sta Andronic". Antipatul a zis catre Andronic: "Jertfeste zeilor ca sa fii dezlegat din legaturi". Si Andronic a raspuns: "Sa nu fie aceasta niciodata, o! judecatorule, ca sa fac ceva impotriva Dumnezeului meu!". Antipatul a zis: "Esti indracit, Andronic". Iar Andronic i-a raspuns: "Daca as fi indracit, eu m-as fi invoit cu tine, dar marturisind pe Domnul meu nu sunt indracit, ci tu esti indracit si orb, caci faci lucruri diavolesti". Antipatul a zis catre slujitori: "Faceti snopi de rogoz si puneti-i in ulei incins si ardeti-i pantecele". Si slujitorii, indata, dezlegandu-l pe Andronic si intinzandu-l la pamant, au pus o multime de rogoz in ulei incins si l-au aprins pe pantecele lui". Iar Andronic graia: "Chiar de ma vei arde cu totul, nu ma vei birui, necuratule, pentru ca Domnul meu caruia ma inchin ma ajuta". Antipatul a zis: "Infierbantati tepuse si puneti-le intre degetele lui".

Andronic a zis: "Vrajmas al lui Dumnezeu si nebunule! Esti cu totul plin de scorniri diavolesti. Vezi trupul meu topit de chinuri si ti se pare ca ma tem de tine. Nu ma tem, caci am langa mine pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu". Antipatul a zis: "Nelegiuitule, nu stii pe cine chemi. Caci acest om a fost chinuit de Pilat, iar muncile suferite de El au fost scrise". Atunci Andronic a spus: "Sa amutesti, necuratule, caci nu ti se cade tie sa graiesti rau de Dansul". Iar antipatul a raspuns: "Ce folos iti este tie ca nadajduiesti spre Omul Acela pe care il numesti Hristos?" Andronic i-a raspuns: "Cu adevarat am folos si mare rasplatire si pentru El rabd toate acestea". Atunci antipatul a zis catre slujitori: "Deschideti-i gura si puneti-i in ea carne jertfita zeilor si turnati vin". Si facandu-se acestea, Andronic a zis: "Doamne, Doamne, vezi nevoia ce rabd". Antipatul i-a zis: "Pana cand vei patimi in chinuri? Caci, iata, acum ai gustat jertfele zeilor nostri". Iar Andronic i-a raspuns: "Sa piara toti cei ce se inchina idolilor celor ciopliti, si tu si imparatii tai!" Antipatul i-a raspuns: "O! nebunule, batjocoresti pe imparatii care au adus pace pentru multi ani?" Iar Andronic a raspuns: "Eu am blestemat pe pierzatorii si bautorii de sange, pe cei ce strica pacea, pe care Domnul cu bratul Sau cel tare ii va tulbura si-i va pierde". Iar antipatul a zis catre slujitori: "Puneti un fier in gura lui si sfarmati-i dintii, apoi sa-i taiati limba lui cea hulitoare si la urma sa i-o ardeti cu foc, ca sa se invete a nu mai huli pe imparati". Si slujitorii au facut toate cele poruncite de judecator si dupa aceasta l-au pus pe Andronic sub straja.

Pana aici sunt patimirile sfintilor, cele scrise de notarii judecatorilor, care au scris chiar in vremea cand sfintii erau judecati si chinuiti. Iar celelalte patimiri, precum si moartea sfintilor au fost scrise de trei barbati dreptcredinciosi: Macarie, Felix si Verie, care au fost de fata la sfarsitul sfintilor mucenici si au scris o carte pentru cei credinciosi, povestind cele ce urmeaza: "Numerie Maxim, antipatul Ciliciei, chemand pe Terentian, jertfitorul Ciliciei, i-a poruncit ca a doua zi sa fie pregatita privelistea in care urma ca mucenicii sa fie dati spre mancare fiarelor. Si a doua zi de dimineata barbatii si femeile au iesit sa vada acea priveliste care avea loc cam la o mie de pasi departe de cetate. Cand s-a terminat pregatirea, Maxim Antipatul a mers sa vada, iar noi stam la un loc ascuns si priveam cu frica. Mai intai a dat pe alti osanditi sa fie mancati de fiare si care erau o multime. Apoi Maxim a poruncit ostasilor ca sa-i aduca pe crestinii mucenici, Tarah, Prov si Andronic. Iar ostasii i-au silit pe oameni sa-i aduca pe mucenici, pentru ca ei nu puteau sa umble din pricina ranilor celor multe. Iar noi, cand i-am vazut pe ei mergand la acel cumplit chin, intorcandu-ne fetele, am plans. Apoi i-au aruncat pe sfinti in mijlocul fiarelor si vazand asemenea priveliste a intrat spaima in toti si au inceput a protesta impotriva lui Maxim care a judecat astfel. Si multi au plecat de la privelistea aceea vorbind rau de Maxim si de cruzimea lui cea de fiara. Maxim, vazand acest lucru, a poruncit ostasilor sa-i insemne pe cei ce vorbeau rau despre el, ca mai pe urma sa cerceteze pricinile.

Apoi a poruncit ca sa fie slobozite fiarele asupra mucenicilor si pentru ca ele nu s-au atins de dansii, a poruncit sa fie batuti toti cei ce au randuit privelistea aceea, poruncindu-le ca sa sloboada alte fiare mai cumplite asupra mucenicilor. Si a fost slobozit un urs, care in acea zi a ucis trei oameni. Si cand s-a apropiat de Andronic, ursul a inceput sa-i linga ranile. Iar Andronic il intarata pe urs ca sa-l sfasie, dar ursul se arata bland. Atunci antipatul a poruncit purtatorilor de sulita sa-l ucida pe urs. Iar Terentian, temandu-se de Maxim Antipatul, se sarguia sa dea drumul asupra mucenicilor unei leoaice care era trimisa din Antiohia de Irod. Si dand drumul la leoaica, privelistea a infricosat pe cei adunati acolo, pentru ca leoaica, fugind incoace si in colo, voia sa scape. Dar, venind la mucenici, si-a plecat genunchii si s-a culcat inaintea lui Tarah, iar el, alungand-o cu mana, o intarata ca sa-l manance, dar leoaica statea langa Tarah de parca era o oaie blanda. Si s-a facut zgomot mare atunci pentru acea minune. Si Maxim Antipatul, incruntandu-se si maniindu-se cumplit, a poruncit slujitorilor sai s-o intarate pe leoaica. Si leoaica, racnind tare, s-a dus la usa si a inceput sa roada usa cu dintii. Si poporul, temandu-se, a inceput a striga: "Deschideti usa ca leoaica o va sfarama". Maxim, maniindu-se, a chemat pe Terentian si i-a poruncit sa-i ucida pe sfintii mucenici si el i-a impuns cu sabiile si a taiat in bucati pe Tarah, Prov si Andronic.

Asa s-au sfarsit acesti sfinti mucenici. Si Maxim, plecand de acolo, a lasat ostasi sa strajuiasca trupurile mucenicilor, poruncind ca trupurile lor sa fie amestecate cu trupurile necuratilor, ca sa nu fie recunoscute si furate de crestini. Iar noi, vazand acestea, ne-am rugat Domnului ca sa ne dea indemanare sa putem lua in taina trupurile lor. Dupa aceasta, apropiindu-ne, am vazut pe strajeri cinand si stand imprejurul focului aprins pentru straja noptii si, plecand genunchii, am rugat pe Domnul nostru Iisus Hristos sa implineasca dorinta noastra si sa ne trimita ajutor din cer pentru a putea lua trupurile sfintilor mucenici. Si indata s-a cutremurat pamantul de tunete si fulgere si de ploaie cu furtuna. Noi iarasi ne-am rugat si, apropiindu-ne de trupuri, am gasit focul stins si nu mai era acolo nici un ostas, pentru ca toti fugisera din pricina furtunii. Si am ridicat mainile spre cer si l-am rugat pe Domnul sa ne arate cu un semn adevarat care sunt moastele sfintilor mucenici, si sa le putem gasi pe cele adevarate in multimea de trupuri. Noaptea era foarte intunecoasa si, deodata, trei luminari ca niste stele s-au aratat deasupra moastelor sfintilor pe care, luandu-le in taina, ne-am dus, calauziti de luminile cele ceresti care mergeau inaintea noastra si carora noi le-am urmat; am trecut de cealalta parte a muntelui si dupa aceea luminile cele ceresti nu s-au mai vazut. Gasind acolo o pestera sapata in piatra, am pus trupurile sfintilor acolo si am intarit intrarea ca sa nu fie aflata de cei necredinciosi. Dupa aceasta am mers in cetate ca sa aflam ce se intampla si i-am gasit pe strajeri ucisi de Maxim. Iar noi am multumit Domnului nostru Iisus Hristos care vietuieste in vecii vecilor.

Noi: Macarie, Felix si Verie, voim ca cealalta vreme a vietii noastre s-o petrecem cu dansii, ca in acelasi loc sa fie ingropate trupurile noastre, iar sufletele noastre sa se invredniceasca a se satura in cer de viata cea vesnica, impreuna cu sfintii patimitori. Iar pe cei ce ii trimitem la voi cu aceasta scrisoare, sa-i primiti intru frica Domnului nostru Iisus Hristos. Si ne rugam voua sa ne pomeniti si pe noi, ca sa fie cu voi darul lui Dumnezeu. Amin.

Scrisa de notarii judecatorilor, in vremea cand sfintii erau intrebati la judecata. Mai apoi manuscrisul s-a rascumparat cu mare pret de catre credinciosi si a fost transcris, dupa care, mai pe urma a scris-o Sfantul Simeon Metafrast.

Cuviosul Cosma episcopul Maiumei

Parintii Sfantului Ioan Damaschin vietuind in cetatea Damascului, au luat la dansii pe un copil sarman si anume pe Cozma, care era de loc din Ierusalim si care ramasese de mic orfan de parintii sai care erau crestini. Pe acesta, parintii lui Ioan Damaschin, care erau iubitori de saraci, l-au facut ca pe fiul lor si l-au crescut impreuna cu Ioan, fiul lor cel firesc. Apoi rascumparand de la agareni pe un calugar ce se numea tot Cozma, fost robit in Italia, care era foarte intelept, i-au dat acestuia spre invatatura dumnezeiestilor Scripturi pe amandoi copii: pe Ioan, fiul lor cel firesc, si pe Cozma, fiul cel infiat. Cozma, inaintand in varsta intelegerii si invatand iscusinta intelepciunii, a lasat lumea cea desarta si, ducandu-se in manastirea Sfantului Sava, a luat asupra sa jugul monahicesc, bine nevoindu-se cu el si ca o stea pe bolta cerului a stralucit in Biserica lui Hristos, prin viata si prin dumnezeiasca intelegere. Pornindu-se lupta impotriva sfintelor icoane, acest cuvios l-a indemnat pe Sfantul Ion Damaschin sa scrie catre dreptcredinciosi cuvinte pentru cinstirea sfintelor icoane. Si amandoi, prin cuvant si prin scris, s-au nevoit mult impotriva luptatorilor sfintelor icoane. El a impodobit Biserica lui Dumnezeu cu foarte frumoase tropare si canoane. El a cinstit cu cantari Invierea lui Lazar, Intrarea Domnului in Ierusalim, Cina cea de taina si Patimile cele de voie ale Domnului nostru Iisus Hristos, precum si alte praznice dumnezeiesti.

Apoi a fost ales de patriarhul Ierusalimului episcop la Maiuma si, bine vietuind, cu dumnezeiasca rivna a povatuit turma la pasunea cea mantuitoare si, ajungand la adanci batranete, s-a odihnit intru Domnul.

.