Sfantul Prooroc Daniil si cei trei Tineri: Anania, Azaria si Misail

Proorocul Daniil se tragea din semintie imparateasca, din semintia lui Iuda, si fiind inca copil mic a fost robit de Nabucodonosor, apoi a fost dus de la Ierusalim in Babilon, impreuna cu Ioachim, imparatul Iudeii, unde tineretile lui, cu darul lui Dumnezeu, au fost minunate si preamarite; iar mai vartos, cu buna pricepere a vadit pe judecatorii cei nedrepti si fara de lege si a izbavit de moarte pe nevinovata Susana. Caci in acea vreme evreii, care erau in robie, aveau doi batrani pentru judecatile lor, pe care ii alesesera sa judece pricinile poporului si se adunau la judecati in casa lui Ioachim, barbat vestit si bogat in zilele acelea. Ioachim avea femeie cu numele Susana, fata lui Helchie, foarte frumoasa si tematoare de Dumnezeu; iar parintii ei, drepti fiind, au deprins pe fiica lor la fapte bune, dupa legea lui Moise. Dar batranii aceia erau nelegiuiti, caci in loc sa judece drept, faceau nedreptati, incat se implinea asupra lor graiul Stapanului; "Iesit-a faradelege in Babilon, din batranii judecatori".

Aceia, vazand pe Susana in toate zilele intrand in gradina barbatului sau si iesind, au poftit la dansa, apoi si-au abatut ochii ca sa nu caute la cer, nici sa-si aduca aminte de judecatile cele drepte. Ei nu si-au spus unul altuia boala lor, pentru ca se rusinau a-si marturisi poftele, cautand fiecare dintr-insii vreme prielnica. Iar odata a zis unul catre altul: "Sa mergem acasa ca este ceasul pranzului". Iesind ei, s-au despartit unul de altul si intorcandu-se au venit la loc. Apoi, intrebindu-se unul pe altul de pricina intoarcerii, si-au marturisit unul altuia pofta sa si atunci au randuit vreme cand vor putea sa o gaseasca singura ca sa-si implineasca dorinta. Deci a fost cand pazeau ei ziua cea cu bun prilej, de a intrat Susana numai cu doua slujnice in gradina, pentru ca era arsita. Acolo nu era nimeni, numai cei doi batrani ascunsi, care o pandeau pe ea.

 

Susana a zis slujnicelor: "Aduceti-mi untdelemn si sapun, apoi incuiati usile gradinii ca sa ma spal". Slujnicele au facut precum le-a zis, au incuiat usile gradinii si au iesit pe cele din dos, ca sa aduca cele ce li se poruncise lor, dar n-au vazut pe cei doi batrani care erau ascunsi. Insa, dupa ce au iesit fetele, s-au sculat amandoi batranii si au fugit dupa dansa zicand: "Iata, usile gradinii sunt incuiate si nimeni nu ne vede pe noi, deci invoieste-te cu noi, iar de nu, vom marturisi asupra ta, ca a fost cu tine un tanar si pentru aceea ai inlaturat pe fete de la tine". Iar Susana a suspinat si a zis: "Greu imi este de pretutindeni; ca de voi face aceasta, moarte imi este mie, iar de nu o voi face, nu voi scapa din mainile voastre. Dar mai bine este a nu face si a cadea in mainile voastre, decat a gresi inaintea lui Dumnezeu". Apoi a strigat cu glas mare Susana, si batranii impotriva ei au strigat si alergand, unul a deschis usile gradinii, iar daca au auzit cei din casa strigatele, au sarit pe usile cele din dos, ca sa vada ce i s-a intamplat. Si daca au spus batranii cuvintele lor, se rusinara slujnicele ei foarte mult, pentru ca niciodata nu au auzit cuvinte ca acelea despre Susana.

A doua zi, cand s-a adunat poporul la barbatul ei Ioachim, au venit si batranii plini de cugetele lor de faradelege asupra Susanei, ca sa o omoare pe ea si au zis inaintea poporului: "Trimiteti la Susana, fata lui Helchie, care este femeia lui Ioachim". Trimitand, au venit ea, parintii ei, fiii ei si toate rudeniile. Susana era tanara si frumoasa la chip, iar cei faradelege au poruncit sa se descopere pentru ca era acoperita. Plangeau toti cei ce erau langa dansa si toti cei ce o stiau pe ea.

Deci, sculandu-se amandoi batranii au pus mainile pe capul ei, iar ea plangand a cautat la cer, pentru ca inima ei nadajduia spre Domnul. Iar cei doi batrani au zis: "Umbland noi amandoi prin gradina, a intrat aceasta cu doua slujnice, a inchis usile gradinii si, dand drumul slujnicelor, a venit la ea un tanar, care era ascuns si s-a culcat cu dansa. Iar noi, fiind in fundul gradinii si vazand totul, am alergat asupra lor; pe tanar nu l-am putut prinde, pentru ca a fugit mai iute decat noi si, deschizand usile gradinii, a sarit afara, iar pe aceasta am intrebat-o cine a fost tanarul acela si n-a vrut sa spuna. Iata, aceasta marturisim". Adunarea i-a crezut ca pe niste batrani ai poporului si judecatori si a osandit-o pe ea la moarte.

Susana a strigat atunci cu glas mare: "Dumnezeule vesnice si stiutorule al celor ascunse, Care stii toate mai inainte de savarsirea lor; Tu stii ca au marturisit minciuna asupra mea si iata mor, nefacand nimic din ceea ce au marturisit impotriva mea". Deci a ascultat Domnul glasul ei, caci dusa fiind spre pierzare, a ridicat Dumnezeu cu Duhul Sfant pe un tanar, al carui nume era Daniil, si a strigat cu glas mare: "Curat sunt eu de sangele acesteia". Apoi s-a intors tot poporul catre dansul si a zis: "Ce este cuvantul acesta pe care tu il graiesti?" Iar el, stand in mijlocul lor, a zis: "Dar asa sunteti de nebuni, fii ai lui Israil, necercetand si nepricepand adevarul? Ati osandit pe fata lui Israil, intoarceti-va la judecata pentru ca acestia au marturisit minciuna asupra ei".

Deci s-a intors tot poporul cu sarguinta. Si i-au zis lui batranii: "Vino si sezi in mijlocul nostru si ne spune, ca ti-a dat tie Dumnezeu cinstea batranilor". Iar Daniil a zis catre dansii: "Despartiti-i pe ei unul de altul si-i voi intreba eu". Si facand astfel a chemat pe unul din ei si i-a zis: "Invechitule in zile rele, acum a sosit vremea pacatelor tale pe care le-ai facut inainte, judecand nedrept, osandind pe cei nevinovati, iar pe cei vinovati iertandu-i, cu toate ca a zis Dumnezeu: Pe cel nevinovat si pe cel drept sa nu-l omori. Deci daca ai vazut-o pe aceasta, spune-mi, sub ce fel de copac ai vazut-o pe ea si pe tanar?" Iar el a zis: "Sub un smochin". Si a zis Daniil: "Ai mintit; deci pedeapsa va fi asupra capului tau, caci iata ingerul lui Dumnezeu luand porunca, te va rupe in doua".

Liberand pe acela, a poruncit sa-l aduca pe celalalt si i-a zis lui: "Samanta lui Hanaan si nu a Iudei, frumusetea te-a inselat si pofta a razvratit inima ta. Asa ati facut fetelor lui Israil, iar ele s-au temut a se alatura de voi si fiica Iudei n-a suferit faradelegea voastra. Acum spune-mi sub ce fel de copac ai vazut vorbind pe cei doi". Iar el a zis: "Sub un pin". Iar Daniil a zis lui: "Ai mintit; deci pedeapsa va fi asupra capului tau, caci asteapta ingerul lui Dumnezeu sa te taie in doua cu sabia si sa va piarda pe voi". Apoi a strigat tot poporul si a binecuvantat pe Dumnezeu, Care mantuieste pe cei ce nadajduiesc spre El.

Deci a pedepsit pe cei doi batrani, ca i-a vadit pe ei Daniil, fiindca au marturisit mai apoi minciuna si le-a rasplatit precum ei au viclenit vecinului, dupa legea lui Moisi; deci i-a omorat pe dansii si a mantuit in ziua aceea om nevinovat. Iar Helchie si femeia lui au laudat pe Dumnezeu, pentru fiica lor Susana, impreuna cu Ioachim, barbatul ei, si cu toate rudeniile, de vreme ce nu s-a aflat intr-insa lucru de rusine. Iar Daniil, din ziua aceea, s-a facut mare inaintea poporului, pentru priceperea sa si pentru darurile lui Dumnezeu care erau intr-insul.

In acea vreme imparatul Nabucodonosor a zis lui Asfanez, cel mai mare peste eunucii sai, ca sa aduca la palat pe fiii lui Israel din semintia imparateasca si din cea domneasca, tineri intru care nu este prihana, frumosi la chip, intelepti, stiind invatatura si care cugeta adanc si sunt puternici - ca sa fie in casa inaintea imparatului si sa-i invete carte si limba haldeiasca. Apoi le-a randuit imparatul hrana in fiecare zi, din masa lui si din vinul lui si sa-i hraneasca pe dansii astfel trei ani, iar dupa aceea sa-i aduca inaintea imparatului.

Intre dansii se aflau din fiii Iudeii si Daniil si alti copii in numar de trei, asemenea din neamul imparatesc, anume: Anania, Azaria si Misail. Atunci, cel mai mare peste eunuci le-a spus numele lor: lui Daniil i-a zis Baltazar; lui Anania, Sedrah si lui Misail, Misah; iar lui Azaria, Avdenago. Dar Daniil a pus in inima sa, impreuna cu cei trei prieteni ai sai, ca sa nu se spurce din masa imparateasca si din vinul lui si a rugat Daniil pe eunuc sa nu-i spurce. Si a pus Dumnezeu pe Daniil intru mila si indurarea celui mai mare peste eunuci. Apoi, acesta a zis catre Daniil: "Ma tem de imparatul meu care a poruncit ca bucatele voastre sa fie bune si bautura voastra la fel, ca nu cumva sa vada el fetele voastre mai posomorate decat ale copiilor de o varsta cu voi, caci veti osandi capul meu la moarte".

Atunci Daniil a zis catre Amelsad, cel mai mare peste eunuci, precum si peste Daniil, Anania, Azaria si Misail: "Incearca pe copilasii tai pana in zece zile si sa ne dai numai din semintele pamantului sa mancam si apa sa bem. Apoi sa se arate inaintea ta fetele noastre si fetele copilasilor care mananca din masa imparatului si precum vei vrea asa sa faci cu slugile tale". Deci i-a ascultat pe dansii si i-a incercat pana in zece zile si s-au vazut fetele lor mult mai frumoase decat ale copilasilor ce mancau din masa imparatului. Amelsad dand la o parte bucatele si vinul le da numai seminte si apa. Si le-a dat Dumnezeu acestor patru tineri istetime si intelepciune, iar lui Daniil i-a dat darul explicarii visurilor. Dupa sfarsitul acestor zile, cel mai mare dintre eunuci i-a dus inaintea lui Nabucodonosor. Imparatul a grait cu ei si a aflat intelepciunea lor, graiul, stiinta si i-a gasit cu zece parti mai intelepti decat toti descantatorii si vrajitorii care erau in toata imparatia.

Dupa aceasta Nabucodonosor a avut un vis de care s-a cutremurat. Si a chemat pe descantatori, pe fermecatori, pe vrajitori, pe haldei, ca sa talmaceasca visul imparatului. Si le-a zis imparatul: "Am visat si s-a inspaimantat duhul meu caci nu inteleg visul". Grait-au haldeii sirieni imparatului: "Imparate, in veci sa traiesti, spune visul noua, robilor tai, si talmacirea lui o vom vesti tie". Dar imparatul a zis: "Visul s-a departat de la mine si l-am uitat; deci de nu-mi veti spune visul si talcuirea lui, intru primejdie veti fi, iar casele voastre se vor jefui". Si au raspuns haldeii imparatului: "Nu este om pe pamant care ar putea sa cunoasca visul imparatului, caci tot imparatul si domnul nu intreaba una ca asta pe descantatori, vrajitori si haldei. Ceea ce intreaba imparatul este greu si numai zeii pot spune imparatului, a carui locuinta nu este cu noi".

Atunci imparatul a zis cu manie: "Sa se piarza toti inteleptii Babilonului". Deci iesind porunca inteleptii se osandeau. Atunci au cautat pe Daniil si pe prietenii lui sa-i ucida. Dar Daniil a dat raspuns lui Arioh, cel mai mare peste bucatari, care iesise sa omoare pe inteleptii imparatului Babilonului: "Boierule al imparatului, pentru ce a iesit o astfel de porunca de rusine de la imparat?" Atunci Arioh a spus lui Daniil pricina. Iar Daniil a intrat la imparat si l-a rugat sa-i dea vreme ca sa-i talcuiasca visul.

Dobindind Daniil cererea, a intrat in casa sa si a spus lui Anania, lui Misail si lui Azaria, prietenii sai. Iar ei au cerut indurare de la Dumnezeul cerului pentru taina aceasta, ca sa nu piara Daniil si prietenii sai, impreuna cu ceilalti intelepti ai Babilonului. Atunci lui Daniil i s-a descoperit taina in vis noaptea si a laudat el pe Dumnezeu. Si a venit Daniil la Arioh, care era randuit de imparat sa piarda pe inteleptii Babilonului si i-a zis: "Nu pierde pe intelepti, ci du-ma pe mine inaintea imparatului si ii voi talcui visul". Atunci Arioh cu sarguinta a dus pe Daniil inaintea imparatului si i-a zis: "Am aflat un barbat din robii Iudeii, care va spune imparatului talcul visului". Imparatul l-a primit si i-a spus lui Baltazar, adica lui Daniil: "Poti sa-mi spui visul pe care l-am avut si talcuirea lui?"

Daniil i-a raspuns: "Taina de care intreaba imparatul nu este a inteleptilor vrajitori, nici a descantatorilor Gazarineni, ci este a lui Dumnezeu din cer, Care descopera tainele si Care a aratat chiar imparatului Nabucodonosor ce va fi in zilele cele mai de pe urma. Acela, spre a noastra smerenie milostivindu-se, ne-a descoperit visul tau, caci nu cu intelepciunea care este in mine l-am aflat, ci prin descoperirea lui Dumnezeu. Deci, iata talcuirea, imparate! Visul tau arata ce are sa se faca dupa aceasta si cine va fi dupa imparat. Cel ce descopera tainele ti-a aratat in ce chip se cuvine aceasta. Tu, imparate, vedeai un chip si chipul acela era mare, iar vederea lui inalta, care sta inaintea fetei tale in chip infricosat; capul lui era de aur curat, mainile, pieptul si bratele erau de argint, pantecele si coapsele de arama, pulpele de fier, picioarele, o parte de fier si o parte de pamant.

Apoi s-a rupt o piatra din munte, fara mana si a lovit chipul peste picioarele de fier si de pamant si pe care le-a zdrobit pana la sfarsit. Atunci s-au zdrobit deodata cu pamantul si fierul, arama, aurul si argintul si s-au facut ca praful din arie, apoi le-a luat vantul si nu s-a mai aflat locul lor; iar piatra care a lovit chipul s-a facut munte mare si a umplut tot pamantul. Acesta este visul tau, imparate. Iata acum si talcuirea lui: capul cel de aur esti tu si imparatii Babilonului, care au fost mai inainte de tine. In urma ta se va scula alta imparatie, care va fi mai mica decat a ta, care este argintul, iar cele doua maini si bratele insemneaza popoarele, doua, persii si mezii, care au sa ia imparatia Babilonului.

Dupa acestia va fi imparatia a treia, care este arama, caci se va scula cineva de la Apus, imbracat cu arama si acela va fi Alexandru Macedoneanul, care va birui tot pamantul. Iar imparatia a patra, va fi tare ca fierul. Precum fierul zdrobeste si inmoaie toate (arama, argintul si aurul), asa si acela va zdrobi si va supune toate si imparatia aceea va fi a romanilor. Iar doua picioare inseamna doua parti ale acestei imparatii, Rasaritul si Apusul, a elinilor si a romanilor. Iar picioarele si degetele pe care le-ai vazut, o parte din fier si o parte din pamant, inseamna ca imparatia va fi impartita in multe parti si va slabi ca pamantul si singura de sine va fi sfaramata. Piatra care s-a taiat din munte, fara mana, si a sfaramat chipul, este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care are sa se nasca din fecioara curata si neispitita de nunta, fara amestecare barbateasca. Acela, dupa ce va zdrobi toate imparatiile si le va vantura pe cele vremelnice, va ridica o imparatie care in veci nu se va risipi si imparatia aceea va fi duhovniceasca".

Atunci imparatul Nabucodonosor a cazut in fata sa si s-a inchinat lui Daniil, zicand: "Daruri si bune miresme sa i se aduca". Apoi a zis lui Daniil: "Cu adevarat Dumnezeul vostru, acela este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor si Imparatul imparatilor, care descopera tainele; caci prin ajutorul Lui ai putut descoperi taina aceasta". Si a marit imparatul pe Daniil, apoi i-a dat daruri mari si multe si l-a pus peste toata tara Babilonului, Domn voievozilor si peste toti inteleptii Babilonului. Iar pe prietenii lui Daniil, Sedrah, Misah si Avdenago, dupa cererea sa, cu mare cinste i-a cinstit, punandu-i peste supusii tarii Babilonului.

In anul al optsprezecelea, Nabucodonosor a facut chip de aur, avand inaltimea de saizeci de coti si latimea de sase coti, pe care l-a pus in campul Deir, in tara Babilonului. Si a trimis imparatul Nabucodonosor in toate laturile stapanirii sale, ca sa adune pe toti eparhii si voievozii, ispravnicii si povatuitorii si tiranii, pe cei din stapaniri si pe toti boierii tarilor, sa vina la dezvelirea chipului pe care l-a facut. Adunandu-se toti, au sezut inaintea imparatului si au facut acolo, in camp, un cuptor, spre pierderea acelora care vor fi impotriva poruncii imparatesti. Propovaduitorul striga: "Voi, popoarelor, neamurilor, semintiilor, limbilor, in orice ceas veti auzi glasul trambitei, al fluierului si al alautei, al surlei si al canonului, al organului, al versurilor si a tot felul de cantari, inchinati-va chipului celui de aur, pe care l-a facut Nabucodonosor imparatul; iar care nu va cadea sa se inchine, in acel ceas va fi aruncat in cuptorul in care arde foc continuu".

Cand au auzit acestea toate popoarele, semintiile si limbile au cazut si s-au inchinat chipului facut de Nabucodonosor imparatul. Atunci s-au apropiat de imparat oarecare barbati haldei si au pirat imparatului ca Anania, Azaria si Misail nu se inchina zeilor sai si chipului de aur facut. Atunci imparatul, chemandu-i pe cei cu pricina, i-a intrebat daca sunt adevarate cele spuse despre ei. Iar ei au raspuns: "Dumnezeul nostru Caruia ii slujim este in ceruri, puternic a ne scoate din cuptorul in care arde focul si a ne izbavi din mainile tale, imparate. Iata, dar, cunoscut sa-ti fie, imparate, ca nu vom sluji zeilor tai si nu ne vom inchina chipului de aur pe care l-ai pus". Nabucodonosor s-a umplut de manie si chipul fetei lui s-a schimbat asupra lui Sedrah, Misah si Abdenago si a zis: "Sa ardeti cuptorul de sapte ori pana cand se va arde desavarsit". Pe urma a poruncit unor barbati puternici la, sa-i lege si sa-i arunce in cuptorul cel cu foc.

Deci, fiind ei aruncati, a iesit focul din cuptor si a ars pe cei ce-i clevetisera pe dansii. Iar cei trei barbati drepti, au cazut ferecati in mijlocul cuptorului ce ardea cu foc mare si umblau prin mijlocul vapaii, laudand pe Dumnezeu si binecuvantandu-L. Dar n-au incetat cei ce i-au aruncat pe ei in foc, adica slugile imparatului a arde in cuptorul cu iarba, pucioasa, smoala, cilti si vite. Si s-a ridicat para cuptorului ca la patruzeci de coti, incat a inconjurat si a ars pe toti cei ce erau imprejurul cuptorului haldeilor. Iar ingerul Domnului s-a pogorat spre cei ce erau cu Azaria in cuptor si a spulberat para focului din, sufland, ca un duh de roua, incat nu s-a atins de dansii focul nicidecum, nici nu i-a mahnit si nici nu i-a suparat pe ei.

Atunci cei trei laudau pe Dumnezeu, il binecuvantau si-L slaveau: "Bine esti cuvantat, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, prea laudat si prea inaltat in veci." (Si celelalte cantari care sunt scrise in cartea lui Daniil). Iar Nabucodonosor, auzindu-i pe dansii cantand, s-a minunat. Apoi s-a sculat degraba si a zis boierilor sai: "Nu trei barbati legati am aruncat in mijlocul focului?" Si au raspuns imparatului: "Cu adevarat, imparate". Si a zis imparatul: "Dar eu vad patru barbati dezlegati, umbland prin mijlocul focului si nevatamati sunt, iar chipul celui de-al patrulea este asemenea Fiului lui Dumnezeu". Atunci a venit Nabucodonosor la gura cuptorului ce ardea cu foc si a zis: "Sedrah, Misah si Abdenago, robii Dumnezeului Celui Preainalt, iesiti si veniti aici".

Deci au iesit cei trei strigati si s-au adunat toti cei chemati ca sa-i vada pe cei trei barbati si cum n-a biruit focul trupurile lor si parul capului n-a ars si miros de foc nu era intr-insii. Atunci imparatul s-a inchinat lui Dumnezeu in fata lor si a zis: "Binecuvantat este Dumnezeul lui Sedrah, Misah si Abdenago, Care a trimis pe ingerul Sau si a scos pe robii Sai din focul cel rau. Si eu poruncesc ca tot poporul, semintia si limba care va grai hula asupra Dumnezeului lui Sedrah, Misah si Abdenago, intru pierzare sa fie, iar casele lor spre jefuire, de vreme ce nu este alt Dumnezeu care sa-i poata izbavi". Iar pe cei trei tineri cu mare cinste i-a cinstit, marindu-i pe dansii inaintea tuturor si invrednicindu-i a fi mai mari peste toti iudeii, care erau in toata imparatia.

Dar Nabucodonosor s-a mandrit foarte si, nu dupa multa vreme, iarasi a avut un vis care insemna mai inainte caderea si smerenia lui. Deci a vazut un copac in mijlocul pamantului si copacul acela s-a intarit si s-a marit, iar inaltimea lui era foarte mare, frunzele lui erau frumoase, rodul lui gustos si era hrana tuturor; apoi, sub dansul se salasluiau toate fiarele salbatice si in ramurile lui locuiau toate pasarile cerului. Dupa aceasta a vazut un sfant din ceruri, care a strigat intru tarie: "Taiati copacul, frangeti ramurile lui, scuturati frunzele, risipiti roadele, ca sa se clatine fiarele sub el si pasarile in cracile lui si numai tulpina lui sa o lasati in pamant. In legaturi de fier si de arama, in pajistea de afara, in roua cerului se va salasui cu fiarele cele salbatice, iar partea lui va fi in iarba pamantului. Inima lui de om se va schimba in inima de fiara si sapte vremi se vor schimba peste dansul".

Acest vis a tulburat rau pe imparat si adunand iarasi pe inteleptii Babilonului le-a spus visul sau, cerand sa-l talcuiasca, dar nimeni n-a putut, pana cand a chemat pe Daniil, in care vietuia Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Acesta auzind visul imparatului a zis: "Stapane, sa fie visul acesta celor ce te urasc pe tine si talcuirea lui vrajmasilor tai. Copacul pe care l-ai vazut, tu esti, imparate; pentru ca te-ai marit si te-ai intarit, iar marirea ta a ajuns pana la ceruri si domnia ta pana la marginile pamantului. Dar degraba vei cadea din imparatie si te vor goni si impreuna cu fiarele salbatice vei locui. Cu iarba ca pe un bou te vor hrani si din roua cerului se va racori trupul tau. Sapte vremi se vor schimba peste tine, pana vei sti, ca Cel Preainalt stapaneste imparatia oamenilor si cui va vrea o va da. Iar ceea ce au zis: Lasati odrasla radacinii copacului in pamant, inseamna ca imparatia ta va cunoaste imparatia cereasca. Pentru aceasta, imparate, sfatul meu sa fie placut tie si pacatele tale rascumpara-le cu milostenie, iar nedreptatile tale, cu indurare spre cei saraci. Doar va fi Dumnezeu indelung-rabdator spre pacatele tale".

Asa a talcuit Sfantul Daniil visul imparatului si s-au implinit toate cele zise de dansul. Pentru ca dupa douasprezece luni, fiind in Babilon, imparatul a zis: "Nu este acesta Babilonul cel mare pe care eu l-am zidit, ca o casa a imparatiei mele, spre stapanirea tarii si intru cinstea slavei mele?" Si cuvantul fiind inca pe buzele imparatului, iata, a auzit un glas din cer: "Imparate Nabucodonosor, imparatia ta a trecut de la tine, caci dintre oameni te vor goni si cu fiarele salbatice va fi locuinta ta, cu iarba ca pe un bou te vor hrani si sapte vremi se vor schimba peste tine, pana cand vei cunoaste ca cel Preainalt stapaneste imparatia oamenilor si caruia va vrea o va da".

In acel ceas s-a implinit cuvantul lui Daniil asupra imparatului Nabucodonosor: caci de la oameni s-a gonit, manca iarba ca un bou, de roua cerului s-a udat trupul lui, pana ce i-au crescut perii ca de leu si unghiile lui ca de pasare. Si dupa sfarsitul acelor zile, in care nimeni altul n-a indraznit sa ia imparatia lui, Nabucodonosor si-a ridicat ochii si mintea la cer, a binecuvantat pe cel Inalt, a laudat pe Cel ce vietuieste in veci si L-a slavit. Pentru ca stapanirea Lui este stapanirea vesnica si imparatia lui din neam in neam si toti cei ce locuiesc pe pamant, intru nimic s-au socotit. Dupa voia Lui se face totul in cer si pe pamant si nu este nimeni care sa se impotriveasca voii Lui, ori sa zica Lui: "Ce ai facut?"

In acea vreme i s-a intors mintea imparatului si a venit la cinstea imparatiei sale; iar voievozii si boierii lui il cautau pe el. Deci s-a intors la imparatia sa si marire mai multa i s-a dat lui. Dupa aceea a vietuit Nabucodonosor laudand, preainaltand si preaslavind pe Imparatul cerului si a vietuit toti anii imparatiei sale patruzeci si trei; si apoi s-a savarsit in pace.

Dupa moartea imparatului Nabucodonosor, a luat imparatia Babilonului fiul sau, Evilmerodah. Acesta l-a scos din casa temnitei pe Ioachim, imparatul Iudeii, care era robit de Nabucodonosor si tinut legat, i-a grait bine si i-a dat un scaun mai sus decat scaunele imparatilor, celor ce erau cu dansul in Babilon. Apoi a schimbat hainele lui cele de temnita si manca cu dansul in toate zilele.

Iar dupa moartea lui Evilmerodah a imparatit fiul sau Baltazar, adica nepotul lui Nabucodonosor. In imparatia aceasta multe descoperiri a vazut Daniil, despre imparati si despre imparatii care aveau sa fie mai pe urma, inchipuite prin fiare. Apoi despre Antihrist, despre sfarsitul veacului si despre infricosata Judecata. Vedeam, zice el, scaunele ce s-au pus, iar Cel vechi de zile (Dumnezeu) a sezut; si hainele Lui erau albe ca zapada, parul capului era curat ca lana, scaunul Lui para de foc, roatele Lui foc avand; rau de foc curgea pe dinaintea Lui, mii de mii slujeau Lui si intuneric de intuneric stateau inaintea Lui. Divan s-a asezat si carti s-au deschis. Apoi celelalte descoperiri ce s-au vazut de dansul sunt infricosatoare si despre ele se scrie pe larg in cartea proorocirei lui.

Intr-o vreme oarecare imparatul Baltazar a facut cina mare boierilor sai, ca la o mie de barbati, si in capul mesei era vinul, iar cand veni vremea gustarii vinului, se adusesera vasele cele de aur si de argint - pe care le luase Nabucodonosor de la Ierusalim, din biserica Domnului Dumnezeu, ca sa bea cu dansele imparatul, boierii, femeile lui si sa laude pe zeii cei de aur si de argint, de arama, de fier, de lemn si de piatra; iar pe Dumnezeul cel vesnic nu-L binecuvanta, adica pe Cel ce era stapanirea duhului lor. In acel ceas au iesit niste degete de om care scriau pe peretele casei imparatului, gandurile il tulburau, legaturile coapselor lui se slabeau si genunchii se clatinau. Apoi a strigat cu tarie, ca sa aduca inauntru pe vrajitorii haldei si gazareni, iar dupa aceea a zis invatatilor Babilonului: "Cel ce va citi scrisoarea aceasta si-mi va face talmacirea ei, acela in porfira se va imbraca si gherdanul cel de aur se va pune peste grumajii lui si al treilea va domni intru imparatia mea".

Deci toti inteleptii intrau la imparat si nu puteau citi scrisoarea si nici a o talmaci. Atunci s-au tulburat mult imparatul si boierii lui de aceasta si intrand imparateasa batrana (femeia lui Nabucodonosor si bunica lui Baltazar) in casa ospatului, a spus despre Daniil care avea intr-insul duhul lui Dumnezeu si care, in zilele mosului sau Nabucodonosor, a fost pus domn al tuturor vrajitorilor, descantatorilor, haldeilor si gazarenilor, pentru intelepciunea lui cea mare, pentru talmacirea visurilor si dezlegarea ghicitorilor.

Atunci s-a adus Daniil inaintea imparatului care i-a zis: "Tu esti Daniil, din robii Iudeii, pe care i-a adus Nabucodonosor, imparatul, mosul meu? Am auzit ca duhul lui Dumnezeu este in tine si intelepciune mare se afla in tine. Citeste-mi, dar, aceasta scrisoare de pe perete, care este scrisa cu degetele de o mana necunoscuta, si-mi spune talmacirea ei, pe care nu au putut sa o citeasca multi intelepti si gazareni, care au venit inaintea mea. Deci acum, de vei putea citi scrisoarea aceasta si mi-o vei talmaci, in porfira te voi imbraca si gherdanul de aur se va pune peste grumazul tau, apoi al treilea vei domni intru imparatia mea".

Deci, a raspuns Daniil: "Darurile tale fie cu tine si darul casei tale altuia sa-l dai. Iar eu scrisoarea o voi citi si talmacirea ei voi spune". Aceasta spunand Daniil, a inceput a-i aduce aminte de imparatul Nabucodonosor, cum a fost pedepsit pentru mandria sa de Dumnezeu, pierzand chipul cel omenesc si cum de la oameni a fost gonit si cu iarba s-a hranit. Apoi a imputat imparatului, mustrandu-l pe el pentru mandrie, caci nu-si aduce aminte de certarea lui Dumnezeu ce s-a aratat asupra mosului sau, nici nu si-a smerit inima sa inaintea Domnului; ci s-a inaltat asupra Domnului, Dumnezeului cerului si vasele bisericii Lui le-a spurcat cu bautura vinului la cina cu boierii si cu femeile sale. Apoi au laudat cu totii zeii cei de aur, de piatra si de lemn, care nu vad, nici nu aud, nici nu inteleg. Iar pe Dumnezeu, intr-ale Carui maini este suflarea lui si toate caile lui, pe Acela nu L-au preamarit. Pentru aceasta mustrand pe imparat s-a intors la scrisoare, pe care a citit-o asa: "Mani, Techel, Fares" si i-a talcuit-o asa: "Mani inseamna ca a masurat Dumnezeu imparatia ta si a implinit-o, Techel, adica a statut in cumpana si s-a aflat lipsa; Fares, adica s-a despartit imparatia ta si s-a dat mezilor si persilor".

Aceasta auzind imparatul a cinstit pe Daniil precum a fagaduit, desi se mahnea cu duhul de proorocirea lui. Si a imbracat pe Daniil in purpura, iar pe grumajii sai a pus gherdanul cel din aur. Apoi a vestit pentru dansul ca este al treilea domn intru imparatia lui. Proorocirea lui Daniil s-a implinit, caci pe Baltazar, imparatul chaldeilor, a fost ucis intr-acea noapte, iar Darie, medul, impreuna cu Cirus persul, au luat imparatia fiind de saizeci si doi de ani.

Imparatind Darie, a pus in imparatie o suta douazeci de domni, ca sa fie aceia intru toata imparatia sa si asupra lor a pus randuitori, printre care era si Daniil. Acesta era mai mare peste ei, pentru ca Duh Sfant era intr-insul. Deci imparatul l-a pus peste toata imparatia lui, iar randuitorii si domnii cautau sa afle vreo vina asupra lui Daniil. Dar vina, sminteala si pacatul nu s-au aflat asupra lui, pentru ca era credincios. Si au zis randuitorii: "Nu vom putea afla vina asupra lui Daniil, fara numai in legile Dumnezeului sau". Atunci randuitorii si domnii au zis: "Darie, imparate, sa traiesti in veci. Sa stii ca s-au sfatuit toti voievozii, domnii, eparhii si ispravnicii din imparatia ta, ca sa faca asezamant imparatesc: ca cine va face rugaciune la alt zeu, ori alt om, pana in treizeci de zile, fara numai la tine, sa se arunce in groapa leilor (spre mancare). Deci acum, imparate, pune hotarire si aseaza scrisoarea, pentru ca sa nu se schimbe porunca persilor si a mezilor, si ca nimeni sa nu o calce".

Imparatul Darie, nepricepand sfatul lor cel viclean, a poruncit sa scrie acea porunca. Iar Daniil, dupa ce a inteles ca s-a asezat porunca, a intrat in casa sa, fiind ferestrele cerdacului sau deschise spre Ierusalim. Apoi de trei ori pe zi isi pleca genunchii rugandu-se si marturisind pe Dumnezeu, precum facea si mai inainte. Atunci, barbatii aceia au pazit si au aflat pe Daniil rugandu-se lui Dumnezeu. Si venind la imparat au zis: "Imparate, au n-ai asezat tu porunca si hotar pentru ca tot omul care se va inchina la alt zeu si om, pana in treizeci de zile, fara numai la tine, sa se arunce in groapa leilor?" Si a zis imparatul: "Adevarata este porunca, si cuvantul mezilor si al persilor nu va trece". Atunci clevetitorii inaintea imparatului au zis: "Daniil, cel din robii Iudeii, nu s-a supus poruncii tale si n-a purtat de grija de hotarul pe care l-ai asezat; pentru ca de trei ori pe zi se inchina Dumnezeului sau". Atunci, imparatul s-a mahnit mult pentru dansul si a hotarat ca pana seara sa izbaveasca pe Daniil. Iar acei barbati au grait: "Cunoaste, imparate, ca mezilor si persilor, tot hotarul si asezamantul pe care il face imparatul nu se cade a-l schimba".

Imparatul a poruncit sa-l aduca pe Daniil si sa-l arunce in groapa leilor. Apoi imparatul a zis lui Daniil: "Dumnezeul tau, Caruia-I slujesti de-a pururea. Acela sa te izbaveasca pe tine". Deci au adus o piatra, au pus-o pe gura gropii si a pecetluit-o imparatul cu inelul sau si cu inelele boierilor sai, pentru ca sa nu faca ceva mai rau clevetitorii; caci nu-i credea pe cei rai, fiarele cele cumplite. Apoi s-a dus imparatul in casa lui si s-a culcat nemancat, caci bucatele nu s-au lipit de el si nici somnul. Dar Dumnezeu a incuiat gurile leilor si n-au suparat pe Daniil.

Imparatul s-a sculat dimineata si a venit cu sarguinta la groapa leilor, unde a strigat cu glas mare: "Daniile, robul lui Dumnezeu celui viu, Dumnezeul tau Caruia tu ii slujesti de-a pururea, oare a putut sa te izbaveasca de gura leilor?" Daniil a zis catre imparatul: "Imparate, in veci sa traiesti, Dumnezeul meu a trimis pe ingerul Sau si a incuiat gurile leilor si nu m-au vatamat, caci s-a aflat inaintea Lui dreptatea mea si inaintea ta, imparate, greseala n-am avut".

Atunci imparatul s-a bucurat mult pentru dansul si a zis sa scoata pe Daniil din groapa si nici un fel de stricaciune nu s-a aflat asupra lui, caci a crezut in Dumnezeul sau. Si a poruncit imparatul sa aduca pe barbatii cei ce au clevetit pe Daniil, si, aducandu-i, i-a aruncat in groapa cu lei, cum si pe fiii lor si pe femeile lor, dar n-au ajuns bine in fundul gropii si i-au sfisiat leii si toate oasele lor le-au zdrobit. Atunci, imparatul Darie a scris la toate popoarele, semintiile si limbile ce locuiesc in tot pamantul: "Pacea voastra sa se inmulteasca. De mine s-a dat aceasta porunca in tot pamantul imparatiei mele, ca fiecare sa se cutremure si sa se teama de Dumnezeul lui Daniil, pentru ca Acela este Dumnezeul cel viu, Care este in veci si imparatia Lui nu se va strica si stapanirea Lui indelung stapaneste, sprijineste si izbaveste. Apoi face semne si minuni in cer si pe pamant, caci a izbavit pe Daniil din gurile leilor".

De atunci avea imparatul pe Daniil in mai mare cinste, ca pe nimeni altul si l-a aratat ca-i este mai bun prieten decat toti; asemenea si pe cei trei prieteni: Anania, Azaria si Misail. Iosif Flavius, istoricul evreiesc, scrie despre Daniil ca, avand mare stapanire in pamantul acela, fiind cel dintai domn, a zidit in Ecbatana un turn prea minunat, ca un lucru foarte intelept si de mirare, care dupa atatea sute de ani de la zidire, pana in zilele acestui renumit istoric, totdeauna se vedea ca un lucru nou, ca si cum de curand ar fi fost zidit, precum scrie el. Acolo se ingropau imparatii mezilor si ai persilor, iar pazirea turnului aceluia se incredinta unuia din preotii evreiesti.

Dupa imparatul Darie, Cirus Persul, asemenea avea pe Sfantul Daniil in mare cinste, caci l-a facut credincios al sau de aproape, dand porunci tuturor. Daniil era impreuna vietuitor cu imparatul, slavit mai mult decat toti prietenii sai. Atunci era un idol la babilonieni, al carui nume era Baal, si se cheltuiau la el pe fiecare zi douasprezece masuri de faina de grau aleasa, patruzeci de oi si sase vedre de vin. Si imparatul il cinstea si mergea in toate zilele de se inchina lui, iar Daniil se inchina Dumnezeului sau. Deci i-a zis lui imparatul: "Pentru ce nu te inchini si tu lui Baal?" Iar el a zis: "Eu nu ma inchin idolilor facuti de mana omului, ci Dumnezeului celui viu, Celui ce a zidit cerul si pamantul si are stapanire peste tot trupul". Si i-a zis imparatul: "Dar nu crezi ca Baal este Dumnezeu viu? Au nu vezi cate mananca si bea in toata ziua?" Daniil a raspuns razand: "Nu te insela, imparate, pentru ca acesta pe dinauntru este tarana, iar dinafara arama si n-a mancat nici n-a baut vreodata".

Imparatul, maniindu-se, a chemat pe slujitorii idolesti si a zis: "De nu-mi veti spune cine mananca bucatele acestea, veti muri, iar de-mi veti demonstra ca Baal le mananca pe ele, va muri Daniil, pentru ca a hulit asupra lui Baal". Si a zis Daniil imparatului: "Sa fie dupa graiul tau". Slujitorii lui Baal erau saptezeci, afara de femei si copii, deci a venit imparatul si cu Daniil la capistea lui Baal; iar slujitorii lui Baal au zis: "Iata, noi iesim afara, iar tu, imparate, pune bucatele si vinul, incuie usile si le pecetluieste cu inelul tau si venind maine, de nu le vei afla pe toate mancate de Baal, atunci sa murim, ori noi, sau Daniil, care a mintit asupra noastra". Ei facusera pe sub masa intrare ascunsa si totdeauna intrau pe usa aceea si mancau bucatele. Dupa ce ei au iesit si imparatul a pus lui Baal bucate, Daniil a poruncit slugilor sale de au adus cenusa si au cernut prin toata capistea inaintea imparatului si iesind au incuiat usile, le-a pecetluit cu inelul sau si s-au dus.

Slujitorii au intrat noaptea, dupa obiceiul lor, cu femeile si copiii lor si au mancat si baut toate. A doua zi a venit imparatul cu Daniil la capiste si a zis: "Daniil, sunt intregi pecetile?". Iar el a raspuns: "Intregi, imparate". Si indata cum a deschis usile, privind imparatul la masa a strigat cu glas mare: "Mare esti, Baale, si nici un viclesug nu este in tine". Daniil a ris si a oprit pe imparat sa nu intre inauntru, zicandu-i: "Vezi pardoseala si cunoaste ale cui sunt urmele acestea"? Imparatul a raspuns: "Vad urme barbatesti, femeiesti si de copii". Atunci maniindu-se imparatul a prins pe toti slujitorii idolesti, femeile si copiii lor si i-au aratat usa cea ascunsa prin care intrau si mancau cele de pe masa, apoi i-a omorat imparatul si pe Baal l-a dat in mainile lui Daniil, care l-a sfaramat, iar capistea lui a risipit-o.

In locul acela era un balaur mare pe care-l cinsteau babilonienii si a zis imparatul lui Daniil: "Oare si acestuia vei zice ca este arama? Acesta este viu, mananca si bea; nu vei putea zice ca acesta nu este un zeu viu; deci inchina-te lui". Daniil a raspuns: "Domnului Dumnezeului meu ma voi inchina, ca Acela este Dumnezeul cel viu; iar tu, imparate, da-mi stapanire si voi omori balaurul fara sabie si fara toiag". Imparatul ii zise: "Iti dau". Atunci Daniil a luat smoala, seu si par, pe care le-a fiert impreuna, apoi cu un bat le-a aruncat in gura balaurului, care, mancand, a crapat. Si a zis Daniil: "Vedeti inchinaciunile voastre". Auzind vavilonienii s-au maniat foarte si s-au intors la imparat si au zis: "Imparatul s-a facut iudeu, caci pe Baal l-a sfaramat, pe balaur l-a omorat, iar pe popi i-a taiat". Venind la imparat a zis: "Da-ne pe Daniil, iar de nu, te vom omori pe tine si casa ta". Vazand imparatul ca s-au ridicat asupra lui, fiind silit, le-a dat pe Daniil, iar ei l-au aruncat in groapa leilor, unde a stat sase zile.

In groapa erau sapte lei si li se dadea in fiecare zi cate doua trupuri si cate doua oi; dar atunci nu le-au mai dat nimic, pentru ca aveau sa manance pe Daniil. Dar Dumnezeu a astupat gurile leilor ca si intai si era Daniil in groapa impreuna cu dansii, ca si cu niste mielusei blanzi. Pe atunci proorocul Avacum era in Iudeea si acela a facut fiertura, a dumicat paine in scafa si se ducea la camp sa dea seceratorilor. Ingerul Domnului a zis catre Avacum: "Du pranzul pe care l-ai facut lui Daniil in Babilon, care este in groapa leilor". Avacum a raspuns: "Doamne, Babilonul nu l-am vazut si nici groapa cu leii nu stiu unde este". Atunci ingerul Domnului l-a apucat de crestet si, tinandu-l de perii capului, l-a pus in Babilon deasupra gropii, in glasul duhului. Si Avacum a strigat: "Daniile, Daniile, ia pranzul pe care ti l-a trimis Dumnezeu". Daniil a raspuns: "Ti-ai adus aminte de mine, Dumnezeule, si n-ai lasat pe cei ce Te iubesc". Si, sculandu-se, Daniil a mancat. Iar ingerul lui Dumnezeu a dus pe Avacum la locul sau.

Imparatul a venit in a saptea zi sa jeleasca pe Daniil, dar, ajungand deasupra gropii si privind, a vazut pe Daniil sezand. Si a strigat imparatul cu glas mare si a zis: "Mare esti, Doamne, Dumnezeul lui Daniil si nu este altul afara de Tine". Apoi a scos pe Daniil, iar pe vinovati i-a aruncat in groapa si i-au mancat leii.

Sfantul Daniil a ajuns impreuna cu prietenii sai la adanci batranete. Sfantul Chiril al Alexandriei si altii scriu ca dupa sfarsitul lui Nabucodonosor si al celorlalti imparati, care aveau in mare cinste pe Daniil si pe cei trei prieteni ai lui, s-a ales alt imparat cu numele Atic. Acesta, ispitind pe sfinti pentru credinta si fiind mustrat de dansii pentru paganatatea lui, a poruncit sa li se taie capetele. Iar cand a vrut sa taie capul lui Anania, a intins Azaria haina sa si l-a primit. Asemenea si pe al lui Azaria l-a primit Misail, iar pe al lui Misail, l-a primit Daniil; apoi, la urma, au taiat si capul lui Daniil. Si se vorbeste ca dupa taierea lor capetele s-au lipit de trupurile lor si ingerul Domnului luand trupurile lor le-a dus in muntele Gheval si le-a pus acolo sub piatra.

Dupa patru sute de ani, la invierea Domnului nostru Iisus Hristos, au inviat si acestia si s-au aratat multora si iarasi au adormit. Iar pomenirea lor s-a asezat de Sfintii Parinti, sa se savarseasca cu sapte zile mai inainte de nasterea Mantuitorului Hristos, de vreme ce acestia erau din semintia Iudeii, din care si Mantuitorul nostru Isi trage neamul dupa trup si acestor sfinti se arata ca este rudenie. Cu ale caror rugaciuni sa indrepteze in pace viata noastra, Hristos Dumnezeul nostru, Caruia I se cade slava, impreuna cu Parintele si cu Sfantul Duh, in veci. Amin.

Dupa moartea imparatului Nabucodonosor, a luat imparatia Babilonului, fiul sau Evilmeradah, iar dupa el a luat Baltazar, nepotul lui Nabucodonosor si fiul lui Evilmeradah. Care lucru aratat este nu numai de Sfantul Simeon Metafrast, ci si de Sfantul prooroc Ieremia, in capul al 27,6. unde graieste Dumnezeu asa: Eu am dat tot pamantul acesta in mainile lui Nabucodonosor, imparatul Babilonului, ca sa slujeasca lui si fiului lui si fiului fiului lui. Si cand zice fiul lui, se intelege Evilmeradah, iar cand zice fiului fiului lui, se intelege Baltazar.

Tu esti Daniil pe care l-a adus tatal meu, Nabucodonosor. In Sfanta Scriptura de multe ori se numeste mosul tata, precum despre Roboam, fiul lui Solomon si nepotul lui David, se scrie la a treia carte a imparatilor, cap. 12,4: N-a inceput a umbla in calea lui David tatal-sau. Aici pe mosul il numeste tata. Asemenea si despre Assa, stranepotul lui David, se scrie la a treia carte a imparatilor, cap. 15,11: Si a facut Assa ce este drept inaintea Domnului, ca si tata-sau David. Si in mai multe locuri in Sfanta Scriptura vei afla numit tata, in loc de mos, sau stramos. Asa si pentru Hristos, graieste ingerul catre Nascatoarea de Dumnezeu, Luca cap. 1,31: Si ii va da lui Domnul Dumnezeu scaunul lui David, tatal-sau.

Deci si aici, asemenea numeste Baltazar, pe mosul sau Nabucodonosor, tata. Sunt unii carora li se pare ca Baltazar era fratele mai mic lui Ebilmeradah si feciorul lui Nabucodonosor, si ca ar fi imparatit dupa moartea fratelui sau cel mai mare. Asa Gheorghe Chedrinul zice: "Si aceasta mi se pare ca este din cuvintele Scripturii, in cartea 2. Paralipomenon, in capul cel mai de pe urma, intr-acest chip: A mutat Nabucodonosor de la Ierusalim pe cei ramasi la Babilon si au fost robi lui si fiilor lui, pana la imparatia mezilor". Lui, adica lui Nabucodonosor, fiilor lui, adica lui Ebilmeradah, fiul sau cel mai mare si lui Baltazar, fiului cel mai mic, care dupa cel mai mare a fost la imparatia Babilonului. Dar, de vreme ce istoria vietii lui Daniil s-a luat de la Sfantul Simeon Metafrast si noi tinem de aceasta, care il numeste pe acest Baltazar nepot al lui Nabucodonosor.

Pentru luarea Babilonului si pentru uciderea lui Baltazar, nu este lucru necuvios sa facem aici pe scurt aducere-aminte: "Darie, Ciaxar, imparatul mezilor, dand razboi asupra pamantului haldeilor, a chemat in ajutor pe nepotul sau Cirus, imparatul persilor si, venind cu toata puterea ostilor mezilor si persilor, au inconjurat Babilonul si il bateau. Dar se cuvine sa stim ca mai demult erau doua Babilonuri: cel dintai era acesta de care vorbim noi, care este in pamantul haldeilor si care cuprinde Mesopotamia cea mare si partea Asiriei se numea Babilonia, precum scrie Pliniu in cartea sa 6, la capul 26; iar alt Babilon era mai pe urma in Egipt, care acum se numeste Cair.

Deci nu asupra Babilonului cel din Egipt dadeau razboi Darie si Cirus, ci asupra celui haldeiesc. Si era Babilonul cel haldeiesc foarte bine zidit de Semiramida, imparateasa care fusese mai inainte, avand ziduri de piatra de cate doua sute de coti inaltime, iar latimea de 50 de coti. Iar altii zic ca inaltimea zidurilor Babilonului era de 87 de pasi de picior, iar inaltimea de 50 de stanjeni; astfel de zid avea Babilonul, iar imprejur ca la 307 stadii. Altii zic ca era 480 de stadii iar raul Eufrat curgea prin mijlocul cetatii si avea cetatea loc de porti mari de arama. Pentru o tarie si frumusete ca aceea, in cele 7 minuni de sub cer, se numara atunci de facatorii de stihuri si Babilonul.

Deci Baltazar, nadajduind in taria cetatii sale si in multimea ostasilor ce erau intr-insa, nu baga in seama pe vrajmasii care erau imprejurul cetatii. Si intru nimic nu socotea puterea lor, ci dantuia si benchetuia, iar mai mult, cand praznuia pe necuratii sai zei babilonieni, cum obisnuia in toti anii sa li se faca ospat imparatesc, atunci Baltazar, facand cina mare, se imbata cu boierii, laudand pe zeii sai, precum scrie aceasta in cartea lui Daniil in cap. 5,1-4. Iar Darie si cu Cirus, neputand sa faca nimic cetatii, au sapat santuri mari pe langa raul Eufrat, ca sa abata apa de la cetate intr-alta parte. Si intr-acea noapte, in care benchetuia Baltazar, a slobozit raul prin santuri si a secat apa din rau, apoi a intrat oastea noaptea in cetate, prin locul acela prin care curgea raul. Si erau la imparatul Cirus doi fugari din Babilon, Gadad si Gobrie, slugi ale lui Baltazar, care, lasand pe stapanul lor, au trecut la dusmani. Aceia ducand cu dansii oastea mezilor si a persilor drept catre palatele imparatesti omorau pe oricine li se intampla in cale, care vorbea haldeieste, iar pe care vorbea sirieneste il lasau.

Toate acestea au fost dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, ca sa nu fie omorat Daniil, pentru ca evreii care erau atunci in Babilon vorbeau sirieneste. Deci era crutat neamul evreiesc pentru Sfantul Daniil, a carui sfintenie prooroceasca era stiuta si de mezi si de persi. Si ajungand in palaturile imparatesti mai intai au taiat strajile, apoi pe imparatul Baltazar l-au omorat, pe cand incepea a rasari luceafarul. Apoi s-a facut mare razboi si ucidere in cetate. Si atat de mare era cetatea Babilonului, cu multime de popor, incat o parte a cetatii, a treia zi, dupa uciderea lui Baltazar, n-a simtit ca acum cetatea lor era luata de potrivnici si ca imparatul lor a fost ucis, iar ei sunt in mainile vrajmasilor lor. Deci, luand tot Babilonul, a pierit imparatia haldeiasca, fiind robita de mezi si persi, precum a proorocit Sfantul Daniil lui Baltazar, zicand: "Se va lua imparatia ta de la tine si se va da mezilor si persilor".

Sa nu fie indoiala cititorului, cel cu iubire de luare-aminte la dumnezeiestile scripturi si de aceasta, precum ca, in proorociea lui Daniil se pomeneste mai intai de Darie si apoi de Cirus, iar in cartea lui Ezdra se pune mai intai imparatia lui Cirus, apoi a lui Darie. De trebuinta este a sti, ca nu numai un Darie a fost, cum se adevereste asa: "Imparatul mezilor Astiag, fiul lui Ciaxar, a nascut doi fii, cu doua femei, o fiica cu numele Mandana si un fiu Darie. Imparateasa sa a nascut o fata pe care a maritat-o dupa Cambis, persanul. Aceasta a nascut pe Cirus, intaiul monarh al persilor. Iar pe fiul sau Darie l-a nascut Astiag dintr-o tiitoare. Acest Darie s-a poreclit pe numele tatalui sau si unchiului sau Ciaxar. Deci dupa Astiag, Darie a imparatit in Mezia, iar Cirus in Persia si, neavand Darie fiu, a dat pe fiica sa dupa nepotul sau Cirus, in Persia si s-a facut Cirus ginerele lui Darie, ostindu-se amandoi asupra Babilonului.

Imparatind Darie, cinstea pe Sfantul Daniil ca pe un prooroc al lui Dumnezeu, si, traind numai un an, a murit Darie si a inceput singur a imparati Cirus in Babilon. El, ca si Darie, cinstea foarte mult pe Sfantul Daniil si pentru dansul a daruit libertate poporului cel robit al lui Israel, caci acum se implinira anii cei mai inainte prezisi de proorocul Ieremia, pentru ca 70 de ani avea sa fie poporul lui Izrael in robia Babilonului. Si a poruncit Cirus ca si biserica din Ierusalim, pe care o daramase Nabucodonosor, sa se zideasca. Si aceasta porunca a sa a intarit-o cu scrisoare imparateasca.

Apoi a nascut Cirus un fiu si i-a pus numele tatalui-sau Cambis. Acest Cambis s-a poreclit de evrei Asuir, iar de elini Artaxerxe. Iar in cartea cea dintai a lui Ezdra, in cap. al 4-lea se numeste Asuir si Artaxerxe. Insa nu este acel Artaxerxe care si-a luat imparateasa pe Estir, evreica, ci altul. Ca aceasta a fost mai inainte, iar acela mai pe urma. Acest Cambis, sau Artaxerxe, luand stapanirea imparatiei dupa Cirus, tatal sau, a oprit pe evrei de a zidi biserica Ierusalimului, precum se scrie la Ezdra. De acesta vorbeste Sfantul Chiril al Alexandriei, ca se numea Atic si ca a ucis cu sabie pe Sfantul Prooroc Daniil si pe cei trei tineri, ca a fost tiran si a umplut casa de sange, ucigand pe fratele sau Smerdis. Asemenea a omorat si pe sora sa, pe care si-o luase de femeie; apoi si el a pierit.

Dupa dansul, a rapit imparatia in taina, cu viclesug Smerdis, vrajitorul, si a imparatit-o o jumatate de an. Apoi a fost ucis de senatori, dupa care alt Darie, fiul lui Istasp, a venit la imparatie. Acesta a poruncit sa zideasca biserica Ierusalimului, caci a aflat o carte in biblioteca cartilor imparatesti in care poruncea Cirus a se zidi biserica Ierusalimului. Deci a intarit si el cu a sa scrisoare, despre care se scrie in cartea lui Ezdra cea dintai, in cap. al 6-lea. Dupa Darie a urmat fiul sau Xerxe. Acesta a fost ucis de Artavan voievodul. Dar si Artavan a pierit, fiind ucis de fiul lui Xerxe, cu numele de Artaxerxe al doilea. Acest Artaxerxe al doilea, lepadand pe Astina, imparateasa sa, a luat pe Estira, fecioara evreica, precum in cartea ei se arata. Dupa acesti imparati a fost al treilea Darie, care se poreclea Notos. Apoi dupa acesta, nu degraba, a fost al patrulea Darie, care se poreclea Codoman, pe care marele imparat Alexandru Macedoneanul l-a biruit. Deci, cand vezi, cititorule, in proorocia lui Daniil, Darie mai inainte de Cirus, intelege ca este Darie cel dintai Ciaxar, care impreuna cu Cirus a luat Babilonul. Iar cand citesti in cartea lui Ezdra, Darie dupa Cirus, intelege pe alt Darie, cel mai de pe urma, adica Istaspe.