Biserica Sfantul Elefterie Vechi

Biserica Sfantul Elefterie Vechi este o biserica ortodoxa din centrul capitalei. Aflata pe strada Sfantul Elefterie, numarul 20, in sectorul 5 al Bucuresti-ului, biserica aminteste de asezarea ei initiala, pe o mica insula de pe apa Dambovitei.

La Biserica Sfantul Elefterie Vechi, in duminici si in sarbatori, au loc sfintele slujbe ortodoxe in limbaj mimico-gestual, pentru credinciosii deficienti de auz din Bucuresti, membri ai Comunitatii Ortodoxe a Surzilor din Bucuresti.

Asezarea sateasca de pe actualul Pod al Eroilor, contemporana cu aceea de pe Dealul Cotrocenilor, era un sat de mici dimensiuni, asezat pe un ostrov al Dambovitei. In apropiere de targul Bucurestilor si pe traseul unui drum comercial care lega Capitala de Targoviste, acest sat va prospera in jurul unui schit si apoi a Bisericii cu hramul Sfantul Elefterie.

Aparuta intre anii 1743 si 1744, cand Maxim Cupetul, negutator care locuia in mahalaua Coltei, a ridicat Biserica Sfantul Elefterie Vechi, mahalaua Sfantului Elefterie pornea "de la locurile din Grozavesti si tinea pana sub dealul Cotrocenilor".

"Nu pot sa nu vorbesc despre mica insula Sfantul Elefterie, unul dintre cele mai frumoase colturi ale Bucurestiului. E un loc de nepretuit intr-un oras unde domnesc luxul si placerea, dar trist pentru cine nu gaseste incantare decat in frumusetea naturii", spunea Sulez la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

Pamantul pe care se ridica biserica era o mosie a Mitropoliei, intinsa pana la poalele Dealului Controcenilor, de ambele parti ale raului ce strabatea Codrii Vlasiei. Biserica a fost ridicata in fata morilor Mitropoliei, denumite "Morile Vladichii".

Biserica Sfantul Elefterie Vechi a fost construita in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, in timpul domniei lui Mihai Racovita Voievod, din dania jupanului Constantin si Maxim Cupetul, cu ajutorul si supravegherea mitropolitului Neofit. Biserica Sfantul Elefterie Vechi are doua hramuri: Sfantul Mucenic Elefterie si Sfantul Mare Mucenic Gheorghe.

Biserica Sfantul Elefterie Vechi "e zidita dupe 1748 de mitropolitul Neofit I, din paralele lasate de negutatorul Maxim Cupetul. E considerata ca schit al Mitropoliei. Hramul bisericii este Sfantul Elefterie. A avut si are icone de minuni facetore. Acatistele la Sfantul Elefterie sunt bune pentru multe, inca din secolul XVIII.", marturiseste Ion Ionescu-Gion, in "Istoria Bucurescilor".

Biserica Sfantul Elefterie Vechi - scurt istoric

Biserica Sfantul Elefterie Vechi a fost ctitorita de „Constandin sin Maxim cupet ot Bucuresti", si a fost ridicata intre anii 1741-1744, in timpul celei de-a doua domnii a lui Mihail Racovita Voda, dupa cum se mentioneaza in pisanie:

"Aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica, care praznueste pre numele marelui Mucenic Gheorghe si a Sfantului Sfesteno Mucenic Elefterie, s-au ridicat si s-au zidit dan sin Macsin cupet, prin osteneala Presfintitului Mitropolitu al Ungrovlahiei Chir Neofit si a dumisale jupan Andrei zaraf, unchiol raposatului, pre carele i-au fostu lasata epitrop la moartea dumnealui si s-au savarsitu aceasta dumnezeiasca biserica in zilele preluminatului si preinnaltatului domnu Io Mihai Racovita Voevod, intr-o pomenire vecinica ctitoriloru si ostenitori cei mai sus pomeniti. Leat 7252, mai 4."

Prin hrisovul din 22 iunie 1748, Grigore al II-lea Ghica Voievod intareste Asezamantului Sfantul Elefterie si Sfantul Gheorghe cele lasate de Constantin Cupetul, inchinand-o metoh Sfintei Mitropolii a Bucuresti-ului.

In jurul anilor 1770-1774, biserica este vazuta de printul Mihail Cantacuzino, fost mare ban si mentionata in istoria sa ca "manastire fara han". Paraginindu-se, in jurul anului 1782 marele vistier Nicolae Brancoveanu, stranepotul de fiu al domnului martirizat si proprietar vecin bisericii, ia asupra sa sarcina intretinerii sfantului lacas.

La anul 1804, Mitropolitul Dositei Filitti al Ungro Vlahiei, prevalandu-se de drepturile ce le avea prin hrisovul lui Grigore al II-lea Ghica, preia administrarea bisericii. Avariata de cutremurul cel mare din anul 1802, biserica a fost "prefacuta" prin purtarea de grija a vladicai Dositei Filitti.

Cutremurul din anul 1838 o zdruncina "in toate partile, foarte rau". Nu se stie daca a fost reparata imediat. Intre anii 1852-1856, chiliile bisericii au fost daramate, iar in anul 1867, biserica este transformata prin daramarea intregii parti superioare, urmata de consolidarea, dupa obiceiul vremii, cu cingatori din fier. Atunci biserica primeste infatisarea unui lacas de cult in stil neo-clasic.

Inceputa in anul 1878, prin lucrari pregatitoare, asanarea si adancirea albiei raului Dambovita se desfasoara intre anii 1880-1883, dupa proiectul inginerului-arhitect Grigore P. Cerchez si in antrepriza lui A. Boisquerin.

Pana in anul 1899 este construit Podul Sfantul Elefterie, din metal si piatra. Catre anii 1880-1885, primaria capitalei construieste, pe terenul de langa biserica, Scoala Comunala Sfantul Elefterie. Intre anii 1894-1896, in timpul primariatului lui Nicolae Filipescu, este "taiat" Bulevardul Independentei, actualul Bulevard Eroii Sanitari, unind splaiul Dambovitei cu Gradina Filaretului.

In baza propunerii din Decretul Regal, emis la 15 martie 1915 si semnat de Regele Ferdinand I, Comisiunea Monumentelor Istorice claseaza Biserica Sfantul Elefterie Vechi drept monument istoric.

Datorita izbucnirii Primului Razboi Mondial, biserica nu poate fi restaurata. Lucrarile incep abia in anul 1929, sub conducerea architectului restaurator Stefan Lupu M. Bals (1902-1994), pentru partea de arhitectura, si a pictorului Paul Popescu Molda, pentru fresce.

Lucrarile dureaza pana in anul 1935. Au fost consolidate zidurile, au fost rezidite coloanele, arcele si boltile aferente aflate la inceput intre pronaos si naos, turnul-clopotnita peste pronaos - in locul turlei din lemn, precum si cornisa pe o parte din perimetrul bisericii. Au fost refacute sarpanta, acoperita cu olane si tencuielile exterioare, s-au restaurat cornisa veche si turnuletul scarii catre clopotnita, iar pridvorul - inchis la anul 1867, a fost deschis.

Cu acest prilej, a fost readusa la lumina vechea zugraveala exterioara a bisericii. In urma aplicarii Planului Director de Sistematizare a Capitalei, votat de Consiliul Municipal la sfarsitul anului 1934, Strada Sfantul Elefterie este aliniata si indreptata, urbanistii adoptand cu acest prilej solutia pastrarii bisericii intr-o "lentila" cu iarba de jur-imprejur.

Intre anii 1935-1940, pe un teren, proprietatea Bisericii Sfantul Elefterie Vechi, Consiliul Parohial a construit Biserica Sfantul Elefterie Nou, terminata abia in anul 1971.
Biserica Sfantul Elefterie Vechi a fost consolidata dupa cutremurele din 1940 si 1977, cand a fost refacuta turla.

In anul 1982 este spalata pictura de catre mesterul Nicolae Sava, iar in anul 1984 lucrarile se incheie prin montarea invelitoarei din tabla de arama, odata cu burlanele si jghiaburile, dupa proiectul arhitectului Serban Popescu Dolj.

Biserica Sfantul Elefterie Vechi - arhitectura

Biserica este potrivita ca dimensiuni, avand 19 metri lungime si 6,40 metri latime, este echilibrata ca proportii, fiind din aceeasi grupa structural-arhitectonica cu Bisericile Sfantul Stefan - Calarasi, Biserica Batistei sau Biserica Mantuleasa.

Planul bisericii este de tip triconc, cu pridvor, pronaos supralargit, turn-clopotnita peste pronaos, avand scara adapostita intr-un turnulet adosat laturii nordice a pronaosului. O turla ce pastra imaginea Hristos Pantocrator, aflata deasupra naosului, a fost daramata in secolul al XIX-lea si nu a mai fost reconstituita la restaurare.

Pridvorul este marginit de trei arce catre vest si de cate unul, mai lat decat celelalte, spre nord si sud. Toate arcele sunt "treflate in acolada", rezemandu-se pe patru coloane frontale cilindrice, masive, din piatra, cu fusurile netede, prevazute doar cu abace tot din piatra si de doua coloane angajate din zidarie, asezate pe un parapet. Este acoperit cu o calota sferica, intre doua elemente arcuite foarte late, sprijinite pe console din zidarie.

In pronaos se intra printr-o usa cu ancadrament din piatra sculptata in stil post-brancovenesc, intregit cu ocazia restaurarii din perioada 1929-1935. Pronaosul este usor largit, fiind boltit exact ca si pridvorul. Trei arce rezemate pe coloane din piatra sculptata, dintre care doua angajate, delimiteaza pronaosul de naos.

Naosul pare alungit deoarece intre acesta si pronaos este un spatiu intermediar, boltit semi-cilindric, in sens longitudinal. Naosul delimitat de abside, este boltit cu o calota sferica rezemata pe arce.

Fatadele sunt impartite in doua registre aproape egale, printr-un brau simplu. Registrul inferior este "imbracat" cu o insiruire de arce trilobate cu acolada, inegale. Registrul superior cuprinde un rand de medalioane pictate si succesiunea de profile in retragere a cornisei armonizeaza cu restul fatadelor.

Cate trei medalioane identice celor din registrul superior decoreaza si laturile bazei patrate a turlei. Cornisa si soclul au fost refacute cu prilejul restaurarii. Obisnuitele chenare de piatra sculptata nu se mai pastreaza decat la ferestrele de la proscomidie si diaconicon.

In prezent, Biserica Sfantul Elefterie Vechi este folosita numai pentru ocazii speciale, Botezuri, Cununii si ceremonii funerare. Slujbele se oficiaza in Biserica Sfantul Elefterie Nou, aflata in imediata apropiere.

Sfantul Elefterie - viata pe scurt

Sfantul Mucenic Elefterie era din vestita cetate a Romei. Ramanand inca de mic orfan de tata, el a fost crescut numai de mama sa, Antia, care fusese invatata credinta crestina chiar de catre Sfantul Apostol Pavel. Copilul Elefterie a fost dus de mama lui la episcopul Anichit, de la care a invatat Sfintele Scripturi.

Anichit l-a randuit in ceata clericilor; cand a fost in varsta de 15 ani l-a hirotonit diacon, la 18 ani preot, iar cand a ajuns de 20 de ani a fost facut episcop al Iliricului. Pentru ca invata si propovaduia pe Hristos a atras pe multi la credinta; de aceea imparatul Adrian a trimis de l-a adus la el. Dus inaintea lui, sfantul a marturisit ca Hristos este Dumnezeul tuturor.

La porunca imparatului a fost supus la chinuri pe care le-a indurat cu seninatate. Sfatuit de prefectul Coremon, imparatul a facut un cuptor, care avea tepuse ascutite, de o parte si de alta. La rugaciunea sfantului catre Dumnezeu, Coremon, umplandu-se de Duh Sfant a intrat el intai in cuptor si a marturisit ca Hristos este Dumnezeu. Din cuptor a iesit nevatamat si i s-a taiat capul. A fost aruncat si Sfantul Elefterie in cuptor; dar s-a stins focul si a iesit sanatos.

Apoi a fost legat intr-un car tras de cai salbatici. Dezlegat de ingeri, sfantul a fost dus intr-un munte inalt, unde traia cu animalele salbatice; aceste fiare se imblanzeau cand sfantul le vorbea cuvintele lui Dumnezeu. Imparatul a trimis ostasi ca sa-l prinda; dar sfantul i-a indrumat la Hristos si i-a botezat. Odata cu ei au mai crezut in Hristos si altii ca la cinci sute. Dus la imparat, a fost ucis de doi ostasi. Mama lui, Antia, a fost ucisa si ea cu sabia pe cand imbratisa si saruta pe fiul ei mort.

Teodor Danalache

• Biserica Sfantul Elefterie - Nou
  Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei
• Sfantul Elefterie
  Publicat in : Sfantul Mucenic Elefterie
• Sfantul Elefterie
  Publicat in : Sfantul Mucenic Elefterie
• Sfantul Elefterie, episcopul roman care a imblanzit leii
  Publicat in : Sfantul Mucenic Elefterie