Manastirea Leimonos - Manastirea Sfantului Ignatie (Ignatios Agalianos) - isi inalta rugaciunile in centrul insulei grecesti Lesbos, la o distanta de 3 kilometri nord-vest de localitatea Kalloni. Insula Lesbos - Lesvos, Λέσβος, Midilli Adası - este o insula greceasca din Marea Egee. Ea face parte din Prefectura de Lesbos si este cea de-a treia insula greceasca, ca marime, si a saptea insula, tot ca marime, din Marea Mediterana.

 

Manastirea Leimonos - scurt istoric

Manastirea Leimonos a fost intemeiata de catre Sfantul Ignatie Agalianul - Ignatios Agallianos, in anul 1526. La drept vorbind, manastirea a fost re-intemeiata, deoarece traditia locului pastreaza faptul ca actuala manastire se inalta pe ruinele unei vechi manastiri bizantine. Manastirea a constituit o forta dominanta in istoria ecclesiastica din Insula Lesbos, cel putin in ultimele cinci secole.

Pe langa rolul duhovnicesc al locului, aici s-a constituit si un puternic centru cultural si educational, acest lucru ducand la o dezvolatare economica si sociala a localitatilor din partea central-vestica a insulei. La acea vreme, cunoscuta scoala "Leimonias", care a functionat pana in anul 1923, isi desfasura existenta in interiorul manastirii. Scoala Leimonias a fost prima scoala infiintata pe insula Lesbos, dupa ocuparea acesteia de catre otomani (1462-1912), si, pentru o lunga perioada de timp, singura scoala din insula.

         

Odata cu refondarea manastirii, de catre Sfantul Ignatie - Ignatios Agallianos, aceasta a fost pusa sub ocrotirea Sfantului Arhanghel Mihail. Mai tarziu, cand ctitorul manastirii a fost canonizat, de catre Biserica Ortodoxa, manastirea a fost renumita "Manastirea Sfantului Ignatie". De-a lungul istoriei, locul a ajuns sa fie cunoscut mai mult sub denumirea de "Manastirea Leimonos". Cuvantul "leimonas" inseamna "pajiste". Acest ultim nume se trage de la pozitionarea acesteia intr-o pajiste lina, fara relief indraznet si fara copaci inalti.

La cativa ani de la intemeierea ei, manastirea a obtinut statutul de manastire patriarhala, cu randuiala de stavropighie. Acest lucru inseamna ca manastirea se afla sub directa conducere si supraveghere a Patriarhiei Ecumenice. Aceasta stare de fapt a tinut pana pe la mijlocul secolului al XX-lea, cand responsabilitatea administrativa din Manastirea Leimonos a ajuns sa fie datoria Mitropoliei de Methymna, careia ii apartine si astazi.

Manastirea Leimonos a fost reconstruita, asa cum a fost si Manastirea Myrsiniotissa, pe ruinele unei mai vechi manastiri bizantine, parasita si ruinata, fie in urma ocuparii insulei de catre otomani (1462), fie cateva decenii mai devreme. Din pacate, nici macar o singura informatie nu se pastreaza in legatura cu intemeierea, randuiala si istoria manastirii bizantine.

Insusi Sfantul Ignatie marturiseste, in testamentul sau, ca actuala manastire a fost intemeiata pe "ruine mai vechi" si "pe cheltuiala sa". El mai adauga faptul ca manastirea s-a ridicat si cu ajutorul mai multor crestini evlaviosi, atat locuitori ai insulei Lesbos, cat si din alte parti, prin contributii financiare si munca personala.

In primii ani, dupa reintemeierea ei, manastirea a avut o obste de doar 12 calugari, printre care si doua rude ale Sfantului Ignatie: tatal si fiul. Mai tarziu, numarul calugarilor va creste, ajungand in anumite perioade pana la un total de 150 de vietuitori. In perioada otomana, aceasta ramasese singurul loc din insula Lesbos unde se puteau savarsi sfintele slujbe ortodoxe.

Din punct de vedere cultural, cea mai importanta contributie a manastirii consta in Libraria de carte veche, pe care inca o pastreaza cu mare grija. In decursul a cinci secole, calugarii de la Manastirea Leimonos au adunat o multime de manuscrise si carti printate, atat eclesiale cat si politice (documente grecesti si otomane). Manuscrisele, in mod special, precum si o serie de alte documente din arhiva, au oferit, si inca ofera, material informational pentru cercetarea a mai bine de 100 de ani de istorie. Prin aceasta, minunate lumini se aprind asupra lumii bizantine, asupra artei si traditiilor crestine.

Manastirea Leimonos - biserica centrala

Biserica centrala a manastirii este inchinata Sfantului Arhanghel Mihail, inca din anul 1526, cand manastirea a renascut din vechile ruine ale locului. Precum ne spune insusi Sfantul Ignatie, in testamentul sau, biserica a fost "inaltata pe ruine mai vechi", in anul 1526. De-a lungul anilor, biserica a fost renovata in mai multe randuri, actuala cladire si arhitectura fiind rezultatul renovarii petrecute intre anii 1795-1796.

In forma ei actuala, biserica centrala este o cladire de tip basilica, cu trei abside si acoperis de lemn, mai inaltat deasupra absidei centrale. Proanosul bisericii este impartit in doua parti, pe langa cele doua strani adanci si minunat pictate. Impartirea si folosirea spatiului litrugic se crede ca dateaza inca din primele secole ale Erei Bizantine, din moment ce se crede si faptul ca biserica a fost zidita exact pe aceleasi ruine ale vechii biserici, de tip sirian, cu absida pictata in fresca si o serie de camere laterale.

De asemenea, in biserica se mai gasesc si inca cinci capele mai mici. Patru dintre capelele bisericii sunt situate in colturile bisericii, in timp ce a cincea capela se afla in partea dreapta a Sfantului Altar, intr-o camera ce indeplinea, odata, rolul de tainita a manastirii (aici se ascundeau obiectele de cult si valorile din manastire, pentru a le proteja de jefuitori); aceasta camera se afla deasupra fantanii cu aghiasma din interior. In exteriorul bisericii, din partea ei sudica, izvoraste pana astazi izvorul manastirii, cu apa sfintita. arhitectura fantanii este impozanta, pastrand inca unele elemente tipice arhitecturii otomane.

Biserica din Manastirea Leimonos a fost pictata in fresca in decursul a doua perioade diferite. Cel mai vechi strat de pictura a fost datat ca apartinand secolului al XVI-lea, in timp ce urmatorul a fost asezat pe pereti in anul 1800, ca rezultat al ultimei restaurari a bisericii.

Cele mai vechi fresce sunt tributare stilului Scolii Macedonene, care a inflorit in decursul secolului al XV-lea. O parte dintre aceste fresce supravietuiesc inca, in absida Sfantului Altar. Urmand renovarii bisericii, din anii 1795-1796, un al doilea strat de fresca i-a fost oferit. O inscriptie pastrata in pronaos ne spune ca aceste fresce au fost lucrate de catre calugarul athonit Nichifor - Nikephoros. Stilul caracteristic ultimelor fresce poate fi restrans in cuvintele: didactic, natural si popular.

Iconostasul bisericii, de o frumusete rara, este sculptat in lemn si acoperit cu aur, intr-un stil baroc-otoman. Traditia locului sustine ca acesta este lucrarea unor mesteri din Chios. Sub icoanele cele mari ale catapetesmei se pot vedea infatisate scene din Sfanta Scriptura, sculptate in lemn si inconjurate cu o multime de motive naturale: plante si animale.

 

Icoanele de pe catapeteasma au fost pictate de acelasi calugar athonit, Nichifor - Nikephoros, care a pictat si frescele bisericii, in anul 1800. Este posibil totusi ca icoanele sa fie pictate si de unii dintre ucenicii sai, care l-au ajutat in aceasta lucrare. Un mai vechi iconostas, care se afla odata in aceasta biserica, a fost mutat in Capela Sfantul Ioan Teologul, care este in partea dreapta a pronaosului. O parte a lui a fost asezata in muzeul manastirii.

Sfantul Altar este impodobit cu multe sculpturi de lemn, lucrate, precum aflam dintr-o inscriptie pastrata aici, in anul 1795, pe cheltuiala lui Samuel, un preot calugar al manastirii. Ivorul manastirii, care iese prin peretele sudic al bisericii, izvoraste chiar de sub Sfantul Altar. In partea dreapta a Sfantului Altar se afla tainita manastirii, imbracata in fresce de o rara frumusete, datand inca din secolul al XVI-lea. Frescele se afla intr-o foarte buna stare de pastrare. Cele mai reusite fresce din tainita sunt: "Iacob binecuvantandu-si fiul", "omorarea pruncilor" si "Drumul spre Emaus-Emaos".

Femeile nu au binecuvantarea de a intra in aceasta biserica sau in curtea din jurul ei. Singura exceptie din an se face in data de 14 octombrie, cand este praznuit Sfantul Ignatie. Cu ocazia slujbei de hram, femeile au si ele voie sa intre in curte, insa nu si in biserica. Randuiala aceasta se face spre o tot mai mare nevointa a calugarilor, asemeni celor din Sfantul Munte Athos.

In muzeul manastirii se afla o multime de obiecte vechi si foarte vechi. Obiecte de cult, fragmente arheologice, carti si manuscrise, cufere si racle, toate isi gasesc odihna intr-un muzeu ingrijit de calugari. Dintre cele intalnite in muzeu, amintim doar cateva:

Catuia - obiect liturgic. Catuie din secolul al XIX-lea, pastrata in Manastirea Leimonos. Aceasta manastire, ctitorita si ocrotita de Sfantul Ignatie Agallianos, isi inalta rugaciunile in Insula greceasca Lesbos. Catuia din argint, frumos si minutios sculptata, se folosea mai ales la savarsirea Sfintei Liturghii. Forma catuii este de bisericuta cu dom, iar pe manerul ei plat se afla infatisati Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, cu Hristos in medalion, intre ei.

Sfantul Chivot, pastrat in Manastirea Leimonos (insula greceasca Lesbos), este lucrat din aur si argint, fiind folosit de catre diaconi, in timpul procesiunilor si al unor cadiri mai speciale. Acesta este lucrat in forma de bisericuta incununata cu cinci domuri si trei abside in partea estica. Pe laterala acestuia se afla infatisata scena Buna Vestire. Pe fatada bisericutei se afla sculptata scena Soborul Sfintilor Arhangheli.

Sfantul Potir, datand din secolul al XVIII-lea, este pastrat in Manastirea Leimonos (insula greceasca Lesbos). Fabricat din argint, Sfantul Potir poarta pe el chipurile celor patru Evanghelisti si un Serafim. La baza acestuia se afla o inscriptie, datand din anul 1778, care spune ca "a fost facut ca dar manastirii, de catre Makarios Mytilineou".

Manastirea Leimonos - biserica din cimitir

Cimitirul manastirii se intinde, precum este randuiala in multe dintre manastirile ortodoxe, in afara si imediata apropiere a zidurilor manastirii, in acest caz la o distanta de aproximativ 200 de metri. Cimitirul este asezat in partea dreapta a drumului ce duce spre intrarea in manastire. In vechime, cimitirul era legat de manastire printr-un drum pavat cu piatra cubica, ramasite ale acestuia putand fi vazute si astazi.

Capela cimitirului, folosita si pe post de "osuar", se afla in partea dreapta a cimitirului. Mormintele calugarilor din Manastirea Leimonos, mormintele mitropolitilor de Methymna, Stefan Soulides si Iakovos Malliaros, cat si multe alte morminte pot fi vazute in cimitir.

Biserica din cimitir este o cladire din secolul al XVI-lea. Aceasta biserica are o arhitectura simpla, cu o singura absida. Interiorul bisericii din cimitir este acoperit cu niste minunate si rare fresce, cele mai reprezentative fiind cele de pe peretele estic. Cea mai mare importanta a acestei bisericute consta in prezenta frescelor, tributare Scolii Cretane de Pictura.

 Din pacate, arhivele manastirii nu ne spun nimic despre aceasta bisericuta: nici despre construirea ei, nici despre imbracarea ei in fresca si nici despre vreun eveniment din istoria ei. Stilul frescelor indica foarte clar faptul ca biserica a fost zidita inca din secolul al XVI-lea, in vremea in care Sfantul Ignatie traia inca. De aceea, nu este gresit a crede ca insusi ctitorul manastirii celei mari Leimonos, a fost cel care s-a ocupat cu ridicarea bisericutei de cimitir.

Manastirea Leimonos - Chilia Sfantului Ignatie Agalianos

Partea nordica a grupului de cladiri din centrul manastirii este constituita din vechile chilii ale manastirii, datand inca din secolul al XVI-lea. Acestea, desi nu mai sunt folosite de catre calugari, se afla inca in buna stare de pastrare. In unele dintre chilii se mai pastreaza si astazi cateva urme de fresce. Culoarele exterioare, din lemn, de la primele doua etaje, sunt o caracteristica particulara a acestei aripi a manastirii.

Chiliile, in numar de 29, sunt modeste, cu tavan putin inalt, singurele deschizaturi spre lumina fiind usa si o micuta fereastra. Podeaua chiliilor este acoperita cu lespezi de piatra. Fiecare chilie avea doar doua sau trei rafturi, pe care calugarii isi puneau cele personale. Acestea atesta austeritatea si asprimea vietii monahale din Manastirea Leimonos.

Chilia Sfantului Ignatie se afla la primul etaj al cladirii, prima dinspre vest. Chilia acestuia consta din doua mici camarute, de aceeasi marime si forma ca si ale celorlalti calugari. Prima camaruta a fost transformata in capela. Deasupra Altarului, zidit in peretele chiliei, se afla un fragment de fresca datand din secolul al XVI-lea. Acesta infatiseaza o parte din scena "Intampinarea Domnului", in care pot fi vazuti Dreptul Simeon si Proorocita Ana. Se crede ca aceasta fresca a fost realizata initial in biserica centrala, iar in cadrul restaurarilor din secolul al XVIII-lea, sa fi fost luata si asezata in aceasta chilie.

Sfantul Ignatie Agallianos (1480-1566) al carui nume de botez era Ioannis Agallianos, este unul dintre cele mai importante personalitati din Insula Lesbos, din secolul al XVI-lea. Datele sale biografice nu sunt pastrate cu mare precizie, insa se crede ca s-a nascut in jurul anului 1480, in localitatea Farangas, de langa Kalloni. Tatal sau era preot, caruia i-a si urmat la slujirea Altarului, casatorindu-se si fiind preot in acelasi sat.

Hagiograful care i-a scris viata marturiseste ca inca din copilarie, Sfantul Ignatie tindea spre viata calugareasca, insa, spre a nu-si mahni tatal, el s-a casatorit cu o femeie evlavioasa, cu numele de Maria. La scurt timp dupa casatoria sa, el a fost hirotonit pe seama satului Farangas. Dupa ce si-a pierdut sotia si toti copiii, in afara de Metodie (care a si vietuit in Manastirea Leimonos), in urma unei epidemii ce cuprinsese intreaga insula, el s-a dedicat vietii monahale.

 

 

• Sfantul Ignatie, nu Ignatul porcilor
  Publicat in : Editoriale
• Sfantul Ignatie Teoforul
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Ignatie Agallianos
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Sfantul Ignatie si taierea porcului
  Publicat in : Editoriale