In primul meu pelerinaj in Athos am avut doua mari bucurii duhovnicesti: vestitele icoane facatoare de minuni ale Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu "Portarita” de la Manastirea Iviron si “Dulcea Sarutare“ de la Filoteu. Am plecat din tara cu dorinta de a ma inchina in fata lor si Maica Domnului mi-a implinit gandul si a randuit ca primele popasuri in Gradina sa sa fie tocmai aceste doua manastiri.

Sfanta Manastire Filoteu, a douasprezecea in ierarhia manastirilor din Athos, nu se afla la tarmul marii, ci destul de sus in munte, la jumatate de ora de mers pe jos de Manastirea Caracalu (despre care am vorbit in numarul trecut al revistei). Manastirea poarta hramul Bunei Vestiri (25 martie) si, desi este atestata documentar inca din secolul 11, nu are o istorie la fel de bogata ca a celorlalte din aceeasi perioada.

Prima mentiune despre ea o gasim intr-un memorandum al protos Nichifor, care dateaza din anul 1015 si unde se vorbeste de „monahul Gheorghe, staret al Manastirii Filoteu”. In anul 1046, in cel de al doilea Typicon al Sfantului Munte, regasim pe monahul „Lucas, staretul Manastirii Maicii Domnului sau Filoteu”. Desi istoricii inclina sa dateze inceputurile manastirii in ultima parte a secolului 10, prin traditie ctitorirea manastirii este atribuita Sfantului Filoteu, contemporan al Sfantului Atanasie Athonitul.

Intre marii sprijinitori ai manastirii s-au numarat Nichifor al III-lea Botaniates, imparat al Bizantului intre anii 1078-1081, care a daruit aici si o bucata din lemnul Sfintei Cruci, iar mai tarziu, spre sfarsitul secolului 13, imparatii paleologi Andronic al II-lea cel Batran (care, pe langa ajutoarele financiare, a daruit manastirii mana dreapta a Sfantului Ioan Gura de Aur), Andronic al III-lea si Ioan al V-lea.

 

In vremea tarului Stefan Dusan (sec. 14) in Manastirea Filoteu au venit sa vietuiasca multi monahi sarbi si bulgari. In secolul 16 a fost staret aici Sfantul Dionisie de la Muntele Olimp, care a reusit sa reintroduca viata de obste in manastire. Tot Filoteu este manastirea de metanie a Sfantului Cosma Etolianul.

Primele ajutoare romanesti despre care avem informatii dateaza din secolul 15, cand Vlad, domnul Tarii Romanesti, acorda manastirii un ajutor in suma de 4000 de aspri anual. Exista o controversa intre istorici cu privire la identitatea acestui „Vlad”, unii considerand ca este vorba de Vlad Tepes, altii de Vlad Calugarul.

 

Probabil ca Neagoe Basarab a ajutat si el Manastirea Filoteu, pentru ca stim ca la sfintirea catedralei din Curtea de Arges a ajutat cu bani toate manastirile athonite, fara exceptie. In 1634, Grigore Ghica al Moldovei a ctitorit si el, iar in 1734, Constantin Mavrocordat a acordat un ajutor anual de 6600 de aspri cu conditia ca parintii de la Filoteu sa aduca in procesiune mana dreapta a Sfantului Ioan Gura de Aur. Se pare ca numarul voievozilor romani care au ajutat Manastirea Filoteu este mult mai mare si trebuie pomeniti intre ei Constantin Brancoveanu, Mihail Racovita, Constantin Mavrocordat si Grigore al II-lea Ghica. Biblioteca manastirii este bogata, continand peste 250 de manuscrise, intre care si una dintre cele mai vechi evanghelii care se pastreaza in Athos. In biserica se afla o veche si vestita icoana a Maicii Domnului numita Glycophilousa, care se traduce: „Dulcea Sarutare”.

 

Glycophilousa este una dintre cele mai vechi icoane pe lemn ale Maicii Domnului care se pastreaza pana in zilele noastre. Atribuita prin traditie Sfantului Evanghelist Luca, icoana este inalta de aproape 130 cm si lata de 90 cm. Pe cealalta parte este pictata icoana Rastignirii. Traditia ne spune ca icoana a apartinut unei femei foarte evlavioase din Constantinopol, pe nume Victoria. Ea era sotia patricianului Simeon si a trait in vremea imparatului Teofil Iconoclastul (iconoclastii respingeau venerarea sfintelor icoane). Din porunca imparatului, soldatii cercetau casele oamenilor si icoanele pe care le gaseau le ardeau. Pentru ca nu impartasea convingerile iconoclaste ale imparatului si ale sotului sau, ea a incercat sa salveze icoana Maicii Domnului si ducand-o pe ascuns la tarmul marii, i-a dat drumul pe apa. Atunci icoana s-a ridicat in picioare si asa a plecat catre Muntele Athos.

 

Intr-o noapte, Maica Domnului s-a aratat staretului Manastirii Filoteu si i-a descoperit locul unde sa caute icoana sa. Mergand cu obstea la tarm, parintele staret a aflat icoana Maicii Domnului „Glycophilousa”, iar in locul de pe tarm unde a asezat-o dupa ce a scos-o din mare, a izvorat apa dulce, care curge pana in ziua de astazi. In fiecare an, in lunea din saptamana luminata, parintii merg in procesiune cu icoana Maicii Domnului la izvorul de pe tarm, locul minunatei sale aflari. In secolul 18 icoana a fost ferecata in aur. Ea este asezata la loc de cinste intr-o strana de marmura din fata sfantului altar, in stanga.

Minunile savarsite de Maica Domnului prin cinstita sa icoana „Glycophilousa” sunt nenumarate. Se stie despre izbavirea de foame a monahilor care ramasesera fara grau si despre salvarea de la inec a corabiei cu pelerini ce veneau la hramul manastirii; despre daruirea de prunci celor ce nu puteau avea si despre salvarea de la moarte a unui pelerin care a cazut de pe una din terasele de sus ale manastirii; despre oprirea unui hot care furase din odoarele asezate la icoana; despre salvarea minunata a unui parinte care s-a prabusit cu masina intr-o prapastie - si despre multe altele.

Silviu-Andrei Vladareanu

 

• Manastirea Filoteu - Sfantul Munte Athos
  Publicat in : Biserica in lume
• Parintele Ghelasie de la Filoteu
  Publicat in : Parinti
• Parintele Efrem de la Filoteu
  Publicat in : Parinti
• Sfantul Dionisie din Olimp
  Publicat in : Vietile sfintilor