Am mers la Manastirea Dionisiu la praznicul Sfantului Nifon, Mitropolitul Tarii Romanesti, ale carui sfinte moaste odihnesc aici. Intreaga oboseala a drumului s-a risipit cand, la intrare, m-a intampinat, intr-un mozaic recent, Neagoe Basarab, marele nostru voievod, unul din ctitorii de aici si vrednic ucenic al sfantului.

 

Manastirea Dionisiu - scurt istoric

 

In continuarea periplului nostru athonit urmeaza cea de a cincea manastire a Sfantului Munte: Dionisiu. Manastirea dateaza din cea de a doua jumatate a secolului 14, fiind ctitorita de Cuviosul Dionisie din Koritsa, cu ajutorul imparatului Alexie al III-lea Comnenul. In decursul timpului, manastirea a fost ajutata de imparatiii bizantini din dinastia Paleologilor si de domnitorii din TIarile Romane, care, dupa caderea Constantinopolului (1453), au ramas principalii sai sustiinatori. Intre acestia Mircea cel Batran, Neagoe Basarab, Petru Rares, Mircea Ciobanul, Alexandru Lapusneanul, Petru Schiopul, Matei Basarab si Constantin Brancoveanu.

 

 

Sfantul Nifon si Tara Romaneasca

 

Unul dintre cei mai de seama reprezentantii ai Manastirii Dionisiu, care prin ravna si smerenie s-a invrednicit a fi numarat in ceata sfintiilor, este Sfantul Ierarh Nifon, mai intai simplu vietiuitor in obstea de aici, apoi mitropolit al Salonicului si, in fine, Patriarh al Constantinopolului.

 

Scos de doua ori din scaunul Patriarhiei Ecumenice, prin uneltirea diavolului, Sfantul Nifon a acceptat in 1503 propunerea voievodului Radu cel Mare al TIarii Romanesti si a venit ca mitropolit al Ungro-Vlahiei, pentru a pune buna randuiala in treburile bisericesti de la noi. Aici el a infiintiat Episcopia Ramnicului in locul desfiintiatei Mitropolii a Severinului, cat si o noua Episcopie la Buzau.

 

 

De asemenea, s-a implicat direct in indrumarea preotiilor si calugarilor din cuprinsul intregii tiari. Roadele duhovnicesti ale activitatiii marelui ierarh nu au intarziat sa apara. Asemenea si ispita, caci Sfantul Nifon a intrat in conflict cu domnitorul care, incalcand pravilele si canoanele, cununase pe domnitia Caplea, sora sa, cu un boier care era casatorit si avea copii in Moldova. Sfantul Nifon nu a ingaduit aceasta si a fost alungat de domnitor din scaunul mitropolitan.

 

Afurisind pe calcatorii de lege, sfantul s-a retras o vreme intr-un colti de tiara, unde s-a ingrijit de el un fiu duhovnicesc, tanarul Neagoe din neamul Basarabilor, cel care avea sa ajunga domn al TIarii Romanesti. Mai apoi, batranul ierarh s-a intors in Sfantul Munte, o vreme la Vatoped si apoi, fara a se arata cine este, din nou la Dionisiu, unde cu smerenie a primit ascultarea de a se ingriji de catarii manastirii. Vadindu-se, apoi, cine era de fapt, sfantul si-a pastrat adanca sa smerenie si in 1508, dupa ce pe multii i-a folosit duhovniceste, s-a mutat la Domnul, pe 11 august.

 

 

Nu la mult timp de la plecarea Sfantului Nifon, multe necazuri si tulburari s-au abatut asupra tiarii si Bisericii noastre, iar voievodul Radu cel Mare a cazut in boala si mare suferintia, de unde i s-a tras si moartea, fiind ingropat la Manastirea Dealu.

 

Aducerea moastelor Sfantului Nifon de catre Neagoe Basarab

 

Dupa sfada intre boieri si mai multe incercari de a pune domn bun in TIara Romaneasca, la 23 ianuarie 1512, Neagoe Basarab lua domnia, "plecandu-se glasului noroadelor”.

 

 

Una din grijile evlaviosului domnitor a fost de a „curatii si tamadui gresala” lui Radu Voda si, asa cum odinioara Teodosie cel Mic adusese in Constantinopol moastele Sf. Ioan Gura de Aur, pentru a dobandi iertarea mamei lui, imparateasa Eudoxia, intocmai si Neagoe Basarab trimise boierii sai in Sfantul Munte, la Manastirea Dionisiu, pentru a cere moastele Sf. Nifon, parintele sau duhovnicesc.

 

Astfel sfintele moaste ale Sf. Nifon au fost dezgropate, asezate intr-un sicriu de lemn si purtate cu cinste catre TIara Romaneasca de boierii lui Neagoe Basarab, condusi de logofatul Danciu si de catiiva parintii din Manastirea Dionisiu, dimpreuna cu Mitropolitul Neofit de Achialos.

 

Neagoe Basarab a intampinat personal moastele la intrarea in Targoviste, imbratiisandu-le si sarutandu-le cu lacrimi, si apoi plecand cu totiii, cu alai mare, catre Manastirea Dealu, au asezat racla cu moastele sfantului deasupra mormantului lui Radu cel Mare. Toata noaptea s-a facut priveghere si rugaciuni pentru iertarea lui, iar spre dimineatia Neagoe Basarab a vazut „in atiipeala” iertarea pacatelor inaintasului sau.

 

 

Apoi voievodul a trimis sfintele moaste inapoi la Manastirea Dionisiu, intr-o racla minunata din argint aurit si cu pietre pretiioase, considerata printre cele mai valoroase obiecte de arta din Sfantul Munte. Pe interiorul capacului este pictata icoana Sf. Nifon alaturi de voivodul Neagoe Basarab, care ia binecuvantare de la el. Pe o fasie ingusta sta incrustat in greceste: „Aceasta cinstita si sfanta racla este a prea sfintiitului arhiepiscop al Constantinopolei, Romei celei noi si patriarh ecumenic chir Nifon. S-a pus la cale si s-a savarsit intru Hristos Dumnezeu, de catre prea credinciosul si iubitorul de Hristos Domn Neagoe. Patriarhul a adormit acolo in venerata si sfanta manastire a cinstitului Inainte Mergator si Botezator Ioan, la anii 7023 [1515]”. Mana dreapta si capul Sfantului Nifon au ramas domnitorului, care le-a pastrat cu mare evlavie, daruindu-le apoi ctitoriei sale de la Curtea de Arges. In secolul 18 ele au fost ferecate, iar in 1949 au fost stramutate la Episcopia Ramnicului. Acum ele se pastreaza in Catedrala Mitropolitana din Craiova.

 

 

 

Legaturile lui Neagoe Basarab cu Manastirea Dionisiu au ramas si in continuare stranse, el fiind, asa cum am aratat la inceputul acestui articol, unul din marii ctitori ai manastirii. A ridicat aici turnul de aparare, a carui pisanie glasuieste: „Ziditu-s-a acest turn din temelie cu grija si cheltuiala lui Neagoe Basarab, domnul Valahiei, in 1520”, o biserica pe locul mormantului Sfantului Nifon, un apeduct si, practic, a infrumusetiat manastirea in ansamblul ei. Tot el a mai daruit manastirii un chivot de aur cu pietre scumpe pentru capul Sfantului Ioan Botezatorul, pe care tot el il daruise Manastirii Dionisiu si care acum se afla la Istanbul.

 

Silviu-Andrei Vladareanu

• Dohiariu, marea ctitorie a lui Alexandru Lapusneanul
  Publicat in : Biserica in lume
• Zografu - lavra athonita a bulgarilor
  Publicat in : Biserica in lume
• Xiropotamu
  Publicat in : Biserica in lume
• Cutlumus - candva lavra cea mai mare a Tarii Romanesti
  Publicat in : Biserica in lume