Decorul fatadelor
Edificiile pe care le-am trecut in revista mai inainte ofera o trasatura pe care o regasim la multe constructii din epoca Paleologilor, mai ales la Constantinopol si in teritoriile unde influenta lui s-a facut foarte simtita: in Macedonia, in Serbia si in Romania; este vorba despre importanta acordata decorarii fatadelor.
Se pare ca incepand din aceasta vreme arhitectii s-au adresat mai mult privirilor decat sufletelor. Nisele, arcadele, frontoanele curbe, fatetele de tambur cu capatul arcuit care rascroiesc festoane in cornisa cupolelor, briiele in dinti de ferastrau, ornamentele desenate de pietre si de caramizi - toate acestea isi imbina efectele spre a produce o impresie de bogatie si de fantezie.
Peretii exteriori ofera un aspect mai variat. Absidele isi sporesc laturile pana cand regasesc, la limita, vechea linie semicirculara.
Bisericile construite de Lazar si de fiul sau Stefan in cursul ultimilor treizeci de ani din secolul al XV-lea pe valea Moravei, unde despotii sarbi se repliasera in fata inaintarii turcilor, au ramas fidele formulelor decorative in care gustul detaliului si al pitorescului predomina asupra simtului monumentalitatii si al volumului. Vom cita bisericile de la Ravanica (1377), Krusevac (pe la 1380), Ljubostinja (la sfarsitul secolului al XIV-lea), Kalenic (in jurul anului 1400), Rudenica (1403-1410) si Manasija (intre 1407 si 1418).
Fatadele lor, mai ales in partile inalte, sunt insufletite de o sensibilitate exasperata, proprie civilizatiilor constiente de apropiata lor disparitie.
C. Delvoye
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.