Criza iconoclasta (secolele VIII-IX) aduce o perioada de decadenta a artei religioase rasaritene in general (compensata in parte prin inflorirea artei profane si oficiale). Abia dupa stingerea iconoclasmului (842-843), care reprezinta o victorie nu numai a Ortodoxiei, ci si a tra­ditiilor artistice ale elenismului impotriva influentelor orientale invadatoare, incepe o a doua perioada de inflorire a artei bizantine, care tine pana in sec. XII, cuprinzand adica epoca imparatilor Macedoneni (867-1057) si Comneni (1081-1185). 

                          

O mare influenta exercita acum in dezvoltarea artei bizantine teo­logia si monahismul. Stilul bizantin, eliberat de influentele straine, evo­lueaza acum dupa geniul sau propriu. Dupa unii istorici de arta (ca L. Brehier), secolul XI este varsta de aur a adevaratei arte bizantine. Bise­ricile din acest secol reprezinta in arhitectura stilul bizantin pur, in maxima lui dezvoltare. Se construiesc biserici de dimensiuni mai mici. Planul cel mai obisnuit ramane acela al crucii grecesti inscrise intr-un patrat, dar bratul rasaritean se lungeste, spre a oferi un spatiu mai mare absidei principale (biserica «Theotokos» din Salonic), alaturi de care se construiesc abside mai mici (absidiole). Se lungeste de asemenea bratul de vest al crucii, spre a oferi spatiu mai mare incaperilor de la intrare (pronaos, nartex, pridvor etc). Planul initial al crucii grecesti evolueaza astfel spre cel al crucii latine (cu bratul vertical mai lung). Se raspan­deste si planul treflat (mai ales la bisericile atonite, din sec. XI inainte). Numarul cupolelor se inmul­teste (cite una pe pronaos si pe naos, sau cate una pe fiecare brat al cru­cii). La fatada apar arcade mari. Stalpii masivi din interior se imputineaza si se inlocuiesc cu coloane subtiri, dand mai multa lumina si spatiu interiorului. Dintre monumentele reprezentative ale arhitecturii bizantine din aceasta perioada, cea mai celebra a fost la vremea ei Nea (basiliki) (Bi­serica Noua) din Constantinopol, zidita de imparatul Vasile Macedon (a doua jumatate a secolului IX), ca o replica a Sfintei Sofia. Ea a deve­nit modelul constructiilor de mai tarziu, fixand definitiv planul clasic al bisericii bizantine : cruce greaca, inscrisa in patrat ; a fost distrusa de turci dupa 1453. Se pastreaza insa in Constantinopol Haghia Theotokos (sec. X), Kilisse-geami (in a doua jumatate a secolului XI).

 

In alte centre : Biserica Adormirea Maicii Domnului din Niceea (sec. . IX), bisericile Theotokos (1028) si Sf. Pantelimon din Salonic (sec. XIII), biserica Theotokos a manastirii Sf. Luca din Focida (sec. XI), privita in general ca prima realizare a noului tip bizantin : plan de cruce inscrisa in patrat, cu cinci cupole sustinute pe trompe de unghi, biserica Sf. Teo­dor din Atena (1049), Nea Moni (Manastirea noua) din insula Hios (sec. XI), biserica manastirii din Dafni (langa Atena, sec. XI), primele biserici mmastiresti din Atos (Lavra, Iviron, Vatoped, sec. XI).

 

Capodopera  artei bizantine  din  Italia in  aceasta epoca este biserica Sf. Marcu din Venetia (secolele X-XI), care repro­duce nu numai planul, ci si mozaicurile bisericii disparute a Sfintilor Apostoli din Constantinopol (basilica cu transept, cinci cupole si plan de cruce in exterior). Arta bizantina imprumuta acum stilului romanic care se naste in Franta, unul din elementele  ei fundamentale,  cupola, dand nastere la bisericile cu cupole din sudul Frantei.

 

Tot din aceeasi epoca provin si cele mai vechi biserici din tarile balcanice, pastrate pina azi, ca Sf. Sofia (basilica cu cupola) si Sf. Cle­ment, ambele din Ohrida, construite in sec. XI.

 

Cele mai vechi biserici rusesti apartin de asemenea stilului bizantin de la sfarsitul acestei epoci, ele fiind in general construite de mesteri bizantini : Sf. Sofia din Kiev, ctitoria cneazului Iaroslav din 1037 (modi­ficata), Sf. Mihael din Kiev (1108), Sf. Dimitrie din Vladimir (sec. XII), biserica manastirii Lavra Pacerskaia din Kiev (1054) s.a.

 

O dezvoltare aparte capata stilul bizantin in Armenia, unde tradi­tiile nationale sunt mai persistente si dau nastere unor monumente cu caracter specific (planul cruciform numai in interior, cupole scunde si turtite, arcul turtit in forma de potcoava, ferestre mici, soclu in mai multe trepte, care inconjoara de toate partile baza constructiei si care va trece cu timpul si la bisericile romanesti etc). Dintre monumentele acestui stil armeano-bizantin amintim biserica Sfintei Ripsina din Vagarsabad (sec. X) si catedrala episcopala din Ani (terminata in sec. XI).

 

 

• Stilul bizantin in timpul imparatului Iustinian
  Publicat in : Arhitectura Bisericeasca
• Stilul bizantin dupa cruciade
  Publicat in : Arhitectura Bisericeasca
• Biserica Casin - Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Stilul arhitectonic bizantin
  Publicat in : Arhitectura Bisericeasca