Interesul crescut fata de scrierile filocalice ale Sfintilor Parinti a ajuns un fel de "moda" in randul generatiei noastre, iar acest lucru nu este neaparat unul bun. Lectura cartilor duhovnicesti este de mare folos in viata crestinului, cat timp acesta este randuita cu intelepciune si cu smerenie, insa este plina de primejdii, atunci cand este insotita de mandrie, ori de curiozitate, fiind savarsita in lipsa unui duhovnic.

Unul dintre marile riscuri pe care le intampina cei care ajung sa citeasca foarte multe carti duhovnicesti este acela de a ajunge sa-si inchipuie lucruri mai presus de puterile lor, atat despre propria persoana, cat si despre anumite fapte de peste zi. Astfel, unii isi sporesc mandria, inchipuindu-si ca ii cunosc pe Sfintii Parinti, iar altii incearca sa urmeze povatuirile acestora, insa fara o pregatire si o calauzire adecvata.

Scrierile duhovnicesti nu trebuie abandonate ori amanate pana la batranete, ci trebuie parcurse cu dragoste curata, cu frica de Dumnezeu si cu multa smerenie. Daca lectura nu naste in noi smerenie, aceasta risca sa ne hraneasca mandria.

Cartile sunt precum hrana

Cartile duhovnicesti sunt precum hrana, unele fiind potrivite celor incepatori, iar altele fiind indicate celor mai intariti, dupa sfatul duhovnicului. Astfel, unele sunt aplicabile in mod deosebit pustnicilor, iar altele, care se aplica monahilor, nu vor folosi prea mult laicilor, acestia din urma putandu-se folosi mai ales de pe urma altora.

Fiecare dintre noi trebuie sa inceapa cu lectura cartilor patristice elementare, precum spune Sfantul Varsanufie din Gaza, catre un ucenic. Acesta din urma i-a spus batranului: "Am carti de dogmatica si, cand le citesc, simt ca mintea mea se ridica din gandurile patimase la contemplarea dogmelor." Afland acest lucru, batranului i-a spus: "N-as vrea sa-ti ocupi mintea cu astfel de carti, pentru ca ele ridica mintea pe inaltimi; ci este mai bine sa cercetezi cuvintele Batranilor, care si-au smerit cugetul prin cele de jos. Am spus acestea nu pentru a micsora importanta cartilor dogmatice, ci numai pentru a te sfatui, spunandu-ti ca hrana e diferita."

Spre smerenie, iar nu spre deznadejde

In urma unor lecturi duhovnicesti, sa nu vina deznadejdea sau lenea, privind spre viata noastra si spre inaltimea vietii Sfintilor Parinti, ci sa se nasca in noi smerenia si pocainta, care aduca harul.

In acest sens, Sfantul Macarie de la Optina a intocmit o scriere, sub forma de avertisment, pentru cei care citesc carti duhovnicesti patristice, dornici sa practice rugaciunea lui Iisus. La inceputul acesteia, sfantul spune: "Sfintii Parinti au scris despre aceste mari daruri duhovnicesti pentru ca nimeni sa nu se nevoiasca fara discernamant pentru a le primi, ci pentru ca cei care nu le au, auzind despre aceste slavite daruri si descoperiri, primite de catre cei vrednici de dansele, sa poata sa-si dea seama de adanca lor neputinta si micime pentru ca, chiar fara voia lor, sa fie inclinati spre smerenie, care e necesara pentru cei ce cauta mantuirea mai mult decat celelalte lucrari sau virtuti."

Sa ne ferim de inselare !

Deosebind intelepciunea de inselare, Sfantul Ioan Scararul scrie: "Este un lucru bun a te minuna de ostenelile sfintilor; este un lucru pricinuitor de mantuire a ravni sa faci la fel, insa a voi sa urmezi vietuirea lor dintr-o data este un lucru nesocotit si cu neputinta."

La randul sau, Sfantul Ignatie Briancianinov, scrie urmatoarele: "S-a observat ca incepatorii nu pot aplica cartile la conditia proprie, dar sunt intotdeauna atrasi de tendintele cartii. Pentru aceasta, nu va incredeti in cugetele, parerile, visele, inclinatiile sau impulsurile voastre, chiar daca acestea va ofera sau va pun in fata, intr-o forma atragatoare, cea mai sfanta viata."

Inselarea ii pandeste pe toti cei care isi savarsesc rugaciunea urmarind sa dobandeasca starile despre care citesc, socotindu-se in stare si vrednici a le dobandi. Acestora, Sfantul Isaac Sirul, le spune: "Cei ce cauta in rugaciune simtiri duhovnicesti dulci, punandu-si nadejdea in ele, si mai ales cei ce se straduiesc prematur pentru a avea vederi sau contemplatii duhovnicesti cad in inselarea vrasmasului si in adancul intunericului si al confuziei, care a cuprins mintea, fiind parasiti de ajutorul lui Dumnezeu si dati prada dracilor, pentru a fi batjocoriti, din cauza cautarii lor plina de mandrie, care trece peste masura si vrednicia lor."

Sfantul Paisie de la Neamt a fost cuprins de frica, la aflarea vestii ca scrierile Sfintilor Parinti urmau sa fie tiparite si puse la indemana tuturor, precum insusi zice: "Prin scoaterea la tipar a cartilor Sfintilor Parinti, si de bucurie, si de teama sunt cuprins. (...) De teama insa, mi-e frica si ma cutremur, ca nu cumva, indeobste, nu numai calugarilor, ci si tuturor crestinilor pravoslavnici, ca un lucru de vanzare fiind propuse, sa nu le urmeze din ele nechibzuite ispite celor incepatori, fara povatuirea iscusitilor facatori ai rugaciunii mintii. Iar din pricina ispitei, sa nu urmeze cumva defaimare de la cei deserti la minte asupra acestui sfant si neprihanit lucru, de prea multi si mari dintre parinti marturisit; ca sa nu le urmeze nechibzuitilor ispita, iar din ispita defaimare, din defaimare inca si indoiala pentru invatatura purtatorilor de Dumnezeu parinti ai nostri."

Lectura sa nu inlocuiasca rugaciunea

Adevaratul scop al citirii Sfintilor Parinti nu este acela de a ne desfata sufletul, nici acela de a dobandi o cunoastere teoretica superioara, ci doar acela de a izbandi mai usor pe calea practicarii virtutilor. In acest sens, chiar cele mai mistice scrieri au in vedere aproape exclusiv viata practica.

Nu se cuvine ca cineva sa-i citeasca pe Sfintii Parinti dintr-o simpla curiozitate, fara hotararea ferma de a pune in practica invataturile lor, conform cu propriul nivel, precum am amintit mai sus. Este foarte posibil sa ai multe cunostinte despre Sfintii Parinti, fara a avea insa vreo cunostinta duhovniceasca reala si de folos.

Lectura cartilor duhovnicesti, oricata odihna sau placere ar aduce sufletului, nu are voie sa inlocuiasca rugaciunea in sine. Astfel, o persoana care ar citi incontinuu, insa nu s-ar putea ruga macar vreme de un ceas, se arata cuprinsa de o mare inselare. Lectura duhovniceasca, atunci cand inlocuieste rugaciunea, este asemenea dorintei de a citi despre o persoana, in loc de a o intalni.

Rugaciunea este superioara oricarei lecturi, drept pentru care, niciodata lectura nu trebuie sa ocupe si timpul inchinat rugaciunii. A citi pana in noapte si a te culca numai cu o rugaciune de cateva minute nu este neaparat un lucru primejdios, insa a face acest lucru tot timpul, nu este indicat. Cand lectura nu naste dorinta de a savarsi o rugaciune smerita si cat mai indelungata, inseamna ca aceasta nu ne este de folos. La infricosata Judecata, Dumnezeu nu ne va intreba cat am citit, ci cat ne-am rugat dupa cele citite, iar dupa rugaciune, cat am lucrat pentru mantuirea si odihna aproapelui nostru.

Teodor Danalache

• Rugaciunea inimii
  Publicat in : Religie
• Rugaciunea lui Iisus
  Publicat in : Religie
• Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul talcuita de Olivier Clement
  Publicat in : Religie
• Rugaciunea
  Publicat in : Credinta
• Rugaciunea sotilor
  Publicat in : Credinta