Ideea de Dumnezeu in stiinta

 

Ideea de "Dumnezeu" este o notiune fundamentala, fara de care stiinta cade in absurd. Materialismul ateu a napadit societatea moderna, care l-a primit orbeste tocmai pentru ca el s-a dat drept expresia stiintei, drept rezultatul sau sinteza celor mai recente descoperiri ale ei. El s-a servit de prestigiul stiintei - desi, ca sistem, este insasi negatia acesteia - ca sa impuna multimii semi-savantilor, incapabili sa-i priceapa ipocrizia. Prin ei, s-a introdus in scoli (unde, in mod las, a exploatat si exploateaza candoarea si naivitatea copiilor sau a tinerilor neexperimentati, care nu au nici cunostinte suficiente, nici spirit critic destul de dezvoltat pentru a deosebi minciuna de adevar) si a otravit astfel, cu doctrinele sale raufacatoare, mai multe generatii.

Ca orice eroare, materialismul inseamna ignoranta -fie prin lipsa de cultura, fie prin lipsa de inteligenta, fie prin caracterul patimas. La saptesprezece ani, eram materialist pentru ca nu aveam decat o suma foarte restransa de cunostinte asupra naturii; pentru ca ratiunea mea nu era inca dezvoltata, asa ca, neavand spirit critic, credeam tot ce auzeam si citeam; pentru ca ma lasasem prins in cursa perfidei afirmatii ca oamenii de stiinta sunt toti materialisti. Ei bine, daca de atunci nu as fi dobandit, printr-un studiu continuu, noi cunostinte asupra naturii brute si asupra fiintelor vietuitoare, sau daca, din nenorocire, facultatile mele intelectuale ar fi ramas in acel stadiu infantil, sau daca nu as fi constatat ca adevaratii savanti resping sistemul materialist, atunci as fi si astazi o victima a acestei doctrine. Adeptii materialismului au repetat de atatea ori ca stiinta moderna a izgonit definitiv din domeniul sau ideea de "Dumnezeu", au stiut sa manevreze asa de bine constiintele, incat astazi multora le este rusine sa pronunte in public cuvantul "Dumnezeu".

Toate acestea s-au facut in numele stiintei. Si totusi marii savanti, creatorii si gloriile stiintei, au admis toti si chiar au proclamat existenta lui Dumnezeu. Fara a mai vorbi de Copernic, de Kepler, de Galileu, de Descartes, de Bacon, de Pascal, de Leibnitz, de Newton, putem cita ca teisti declarati:

1. mari astronomi: Herschel, Laplace, Le Verrier, Faye...

2. mari matematicieni: Euler, Cauchy, Hermite; Hirn...

3- fondatori ai chimiei moderne: Lavoisier, Berzelius, Berthollet, Gay-Lussac, Liebig, Thenard, J. B. Dumas, Chevreul si Wurtz...

4. fondatori ai fizicii moderne: Reaumur, Volta, Ampere, J. B. Biot, Faraday, Robert Mayer (intemeietorul energeticii fiintei vietuitoare), Fresnel, Maxwell, William Thomson (Lordul Kelvin), Branly, Marconi...

5. ilustri initiatori ai stiintelor naturale moderne (zoologie, botanica, geologie si paleontologie, medicina, anatomie, fiziologie, chimie biologica si microbiologie): Buffon, Linne, Antoine de Jussieu, Bernard de Jussieu, Haller, Cuvier, De Blainville, Latreille, Etienne Geoffroy Saint-Hilaire, Isidore Geoffroy Saint-Hilaire, Louis Agassiz, A. Milne-Edwards, Gratiolet, A. de Quatrefages, Brogniard (tatal), Brogniard (fiul), Elie de Beaumont, Van Beneden, De Bonnard, Ed. de Vemeuil, Homalius d'Halloy, Hauy, Barrande, Gaudry, De Lapparent, Dupuytren, Laennec, Lancereaux, Cruveilhier, Flourens, Jurien de la Graviere, Claucle Bernard, Pasteur, Roux, Calmette, Armand-Gautier, Pierre Termier, Henri Gonthier, Wilfrid Killian...

Iata, de altfel, pasaje culese din operele unora dintre acesti mari oameni de stiinta, de preferinta naturalisti, pentru ca principalele motive care ii fac sa admita existenta lui Dumnezeu sunt tocmai acelea pe care le-am expus mai sus:

C. Linnaei, Systema naturae, Paris, 1830, p. 1 (apud Levrault): "Cum unitatea presupune ordinea in orice specie, este necesar sa atribuim unitatea progeneratoare unei Fiinte atotputernice si atotstiutoare, adica lui Dumnezeu, a carui opera este Creatia" (Cum unitas in omni specie ordinem ducit, necesse est ut unitatem illam progeneratricem Enti cuidam omnipotenti et omniscio attribuamus, Deo nempe cujus opus Creatio audit).

L. Agassiz (celebru naturalist, profesor la Universitatea din Cambridge), De l'espece et de la classification en zoologie, trad. fr. Vogeli, Ed. Bailliere, Paris, 1869, p. 12: "Cat timp nu se va putea proba ca materia sau fortele fizice pot sa rationeze, suntem obligati sa consideram orice legatura inteligenta si inteligibila intre fenomene drept o proba directa a existentei unui Dumnezeu care cugeta".

M. Latreille (fundatorul entomologiei), in Cours d'Entomologie, Paris, 1831, p. 266: "Din cate am spus pana acum, deduc aceasta consecinta: legile care domina societatile insectelor... formeaza un sistem combinat cu intelepciunea cea mai profunda, sistem stabilit de la inceputuri - si cugetarea mea se ridica cu un religios respect catre acea Ratiune eterna care, dand viata atator fiinte diverse, a voit sa perpetueze generatiile...".

Etienne Geoffroy Saint-Hilaire (celebru naturalist, membru al Academiei de Stiinte), in Philosophie anatomique, Paris, 1822, II, p. 499: "Ajuns la aceasta limita, fizicianul dispare; omul religios singur ramane, pentru a impartasi entuziasmul sfantului Profet si pentru a striga cu dansul: Cerurile spun gloria lui Dumnezeu...".

Isidore Geoffroy Saint-Hilaire (membru al Academiei de Stiinte, profesor la Muzeul de Istorie Naturala), in Histoire naturelle des regnes organises, Ed. Masson, Paris, 1850-1860, II, p. 252: "Cu cat se descopera mai multe asemanari organice intre om si animale, cu atat se pune mai bine in evidenta diversitatea comorilor pe care Creatorul Ie-a pus in noi...".

J. Cruveilhier (profesor de anatomie la Facultatea de Medicina din Paris), in Traite d'Anatomie descriptive, ed. a treia, I, p. XXII, Ed. Labe, Paris, 1851: "Cat de mare trebuie sa fie pasiunea noastra pentru studiul omului, aceasta capodopera a creatiei, a carui structura atat de delicata, si in acelasi timp atat de rezistenta, ne arata atata armonie in intreg si atata perfectiune in amanunt. La vederea acestei minunate organizari, in care totul a fost prevazut, coordonat, cu o pricepere si cu o intelepciune infinite... care este anatomistul care sa nu fie impins sa strige, cu Galien, ca o carte de anatomie este cel mai frumos imn ce i-a fost dat omului sa-l cante in cinstea Creatorului.

A. Milne-Edwards (naturalist renumit, membru al Academiei de Stiinte, profesor de zoologie la Muzeul de Istorie Naturala), in "Instinct et intelligence des animaux", conference faite a la Sorbonne et recueillie par Emile Alglave; Revue des cours scientifiques de France et de l'Etranger, 17 decembrie 1864, p. 34: "Este de mirare ca, in prezenta unor fapte asa de semnificative si asa de numeroase, se mai pot gasi oameni care sa vina sa ne spuna ca toate minunile naturii sunt niste simple efecte ale intamplarii sau niste simple consecinte ale proprietatilor generale ale materiei... Aceste zadarnice ipoteze sau, mai bine zis, aceste aberatii ale mintii, care uneori se ascund sub numele de stiinta pozitiva, sunt respinse de adevarata stiinta; naturalistii nu le pot da crezamant si azi - ca in timpul lui Reaumur, al lui Linne, al lui Cuvier si al atator oameni de geniu - ei nu pot sa-si dea seama de fenomenele care se petrec in fata lor decat atribuind operele creatiei actiunii unui Creator".

Jurien de la Graviere (presedinte al Academiei de Stiinte din Paris), in C. R. Acad. des Sciences, sedinta din 27 decembrie 1886, p. 1293: Botanica "este o stiinta care, cu umilinta, se multumeste sa-l admire pe Creator in operele sale'.

Flourens (fiziologist celebru, membru al Academiei de Stiinte si al Academiei Franceze), in Eloge deB. Delessert, Ed. Garnier, Paris 1857, p. 347: "Niciodata stiinta nu ne-a revelat lucruri asa de mari... In planurile sale, Dumnezeu inainteaza mereu, mergand de la materie la viata, de la viata la inteligenta, de la inteligenta la suflet...".

Claude Bernard (Membru al Academiei de Stiinte si al Academiei Franceze, profesor la College de France, la Muzeul de Istorie Naturala, la Sorbona etc, cel mai ilustru dintre fondatorii fiziologiei si ai medicinei experimentale, cel mai mare spirit stiintific al veacului al XIX-lea), in Lecons sur Iesphenomenes de la vie..., Ed. Bailliere, Paris, I, p. 331: "in realitate, noi nu asistam la nasterea nici unei fiinte; nu vedem decat o continuitate periodica. Ratiunea acestei creatii aparente nu este deci in prezent; ea este in trecut, la origine. Nu putem s-o gasim in cauzele secunde sau actuale; trebuie s-o cautam in Cauza primara.

Nu putem rezista tentatiei de a cita aici frazele prin care astronomi, fizicieni si chimisti ilustri proclama in mod solemn existenta Cauzei primare, si vom termina cu magnifica marturisire a nemuritorului Pasteur.

Faye (astronom ilustru, membru al Academiei de Stiinte), in Sur l'origine du monde. Theories cosmogoniques des an-ciens et des modernes, Ed. Gauthier-Villars, Paris, 1884, p. 9: "Si cum inteligenta noastra nu s-a facut ea insasi, trebuie sa existe o inteligenta superioara din care deriva a noastra. Si cu cat ideea pe care ne-o vom face despre aceasta inteligenta suprema va fi mai inalta, cu atat ne vom apropia mai mult de adevar; nu riscam sa ne inselam considerand-o drept autoarea tuturor lucrurilor, raportand la ea aceste splendori ale Cerurilor care au desteptat cugetarea noastra; si, in fine, iata-ne pregatiti sa intelegem si sa primim formula traditionala: Dumnezeu, Tatal, atottiitorul, facatorul cerului si al pamantului...".

William Thomson (Lordul Kelvin) (unul dintre cei mai mari fizicieni ai epocii actuale), citat de Lordul Salisbuiy, in Limites actuelles de notre science, discurs pronuntat la Oxford, la 8 august 1894, inaintea lui British Association (trad. fr. M. de Fonvielle, Ed. Gauthier-Villars, Paris, 1895): "in jurul nostru avem o multime de dovezi evidente despre o actiune inteligenta, despre un plan binevoitor; si daca vreodata indoieli metafizice ne departeaza, pentru catva timp, de ele, aceste idei revin cu o forta irezistibila. Ele ne arata natura supusa unei vointe libere. Ele ne arata ca toate lucrurile vii depind de un Creator si de un Stapan etern".

Chevreul (mare chimist, membru al Academiei de Stiinte, profesor de chimie si director al Muzeului de Istorie Naturala), in C. R. Acad. des Sciences, 14 septembrie 1874, p. 631 si urm.: "M-am intrebat daca, intr-o epoca in care de multe ori s-a zis ca stiinta moderna duce la materialism, nu este o datorie pentru un om care si-a petrecut viata in mijlocul cartilor si intr-un laborator de chimie, cautand adevarul, sa protesteze contra unei opinii diametral opuse fata de a sa; si aceasta este cauza care ma face sa expun motivele in virtutea carora afirm ca n-am fost niciodata nici sceptic, nici materialist. Prima opinie se refera la siguranta pe care o am despre existenta materiei in afara de mine insumi. Deci, n-am fost niciodata sceptic.

A doua este convingerea mea despre existenta unei Fiinte Divine, Creatoare a unei duble armonii: armonia care domina lumea neinsufletita si pe care o reveleaza stiinta mecanicii ceresti si stiinta fenomenelor moleculare, apoi armonia care domina intreaga organizare a lumii vii. Deci, n-am fost materialist in nici o etapa a vietii mele, spiritul meu neputand concepe ca aceasta dubla armonie, ca si cugetarea omeneasca, ar putea fi efectele intamplarii".

Wurtz (chimist renumit, membru al Academiei de Stiinte, profesor si decan al Facultatii de Medicina de la Paris), in La theorie des atomes dans la conception generale du monde; vezi Association Frangaise pour l'Avancement des Sciences, Lille, 1874, p. 23: "in zadar stiinta a revelat structura lumii si ordinea tuturor fenomenelor; el [spiritul omului] voieste sa se inalte mereu mai sus si, in convingerea instinctiva ca lucrurile nu-si au in ele insele ratiunea de-a fi, raportul lor, originea lor, el este condus sa le subordoneze unei Cauze primare, unice si universale - Dumnezeu !".

Armand Gautier (membru al Academiei de Stiinte, profesor de chimie la Facultatea de Medicina din Paris), in Les manifestations de la vie derivent-elles toutes des forces materiellesi', Ed. Carre et Naud, Paris, 1897: "Este o stiinta pe dos aceea care indrazneste sa ne asigure ca numai materia exista si ca numai legile ei guverneaza lumea".

Louis Pasteur (membru al Academiei de Stiinte si al Academiei Franceze, creatorul chimiei biologice si al microbiologiei), in Discours de reception a VAcademie Frangaise, 27 aprilie 1882: "Se spune ca ilustrul fizician englez Faraday, in lectiile pe care le tinea la Institutul Regal din Londra, nu pronunta niciodata numele lui Dumnezeu, desi era profund religios, intr-o zi, prin exceptie, acest nume ii scapa din gura si deodata se facu simtit, printre auditorii sai, un murmur de simpatie aprobatoare. Faraday, bagand de seama, isi intrerupse lectia prin aceste cuvinte: "V-am uimit pronuntand numele lui Dumnezeu; daca aceasta nu mi s-a intamplat inca pana acum, e pentru ca sunt, in aceste lectii, un reprezentant al stiintei experimentale; dar notiunea si respectul de Dumnezeu ajung in spiritul meu pe cai tot atat de sigure ca si cele care poarta spre adevarurile ordinii fizice".

Peste tot in lume vad inevitabila expresie a notiunii de Infinit. Prin ea, supranaturalul este in adancul tuturor inimilor. Ideea de Dumnezeu este o forma a ideii de infinit. Marimea actiunilor omenesti se masoara dupa inspiratia care le-a dat nastere. Fericit cel ce poarta in sine un Dumnezeu, un ideal de frumusete, fie acesta idealul artei, idealul stiintei, idealul patriei sau idealul virtutilor evanghelice. Acestea sunt izvoarele vii ale marilor cugetari si ale marilor actiuni. Toate sunt luminate de reflexele Infinitului.

Ma intreb in numele carei noi descoperiri filosofice sau stiintifice se pot smulge din sufletul omului aceste inalte preocupari; ele mi se par de esenta eterna, pentru ca misterul care invaluie Universul, si din care ele emana, este el insusi etern prin natura sa".

In tabara adversa, printre cei ce neaga pe Dumnezeu, cine se afla care sa poata fi opus, ca valoare, somitatilor stiintifice pe care tocmai le-am citat ?

Materialistii pretind ca stiinta moderna este opera doctrinei lor. Ei bine, in zadar va cauta cineva sa descopere printre dansii pe vreunul dintre intemeietorii stiintei moderne, caci nu va gasi - ca om remarcabil, iesind din multimea mediocritatilor - decat pe faimosul zoolog Haeckel. Or, Haeckel este un spirit cu totul anti-stiintific; el se crede fondatorul unei religii noi, religia monista; iar fanatismul sectar, de o violenta rara (vezi E. v. Haeckel, Enigmes de l'Univers, Paris, 1904), cu care cauta sa o propage, ii intuneca judecata si ii anuleaza calmul si impartialitatea, calitati sine quibus non ale adevaratului om de stiinta.

Creatorii transformismului, Lamarck si chiar Darwin, pe ale caror idei materialistii moderni si-au edificat sistemul, credeau in Dumnezeu.

Lamarck, in Histoire naturelle des animaux sans vertebres, I , ed. a doua, Ed. Bailliere, Paris, 1885, p. 267: "Natura nefiind o inteligenta, nefiind nici macar o fiinta, ci numai o ordine a lucrurilor, constituind o putere in intregime supusa legilor, aceasta natura, zic, nu este insusi Dumnezeu. Ea este produsul sublim al vointei sale atotputernice [...] Astfel, vointa lui Dumnezeu este pretutindeni exprimata prin functionarea legilor naturii, pentru ca aceste legi vin de la El. Iar aceasta vointa nu poate fi limitata, puterea din care ea emana neavand limite".

Ch. Darwin, in La vie et la correspondance de Charles Darwin par De Varigny, I, Ed. Reinwald, Paris, 1888, p. 363: "O alta cauza a credintei in existenta lui Dumnezeu, care tine de ratiune iar nu de sentimente, ma impresioneaza prin greutatea sa. Ea provine din extrema dificultate - sau mai bine zis din imposibilitatea - de a concepe acest imens si prodigios Univers, cuprinzand omul si facultatea sa de a privi in viitor, ca pe rezultatul unui destin si al unei necesitati oarbe. Cugetand astfel, ma simt nevoit sa admit o Cauza primara cu un spirit inteligent, analog intr-o oarecare masura cu cel al omului, si merit numirea de deisf .

Mai multi transformisti, de altfel, impartasesc, in aceasta privinta, opiniile initiatorilor doctrinei. Iata doua exemple.

A. Gaudry (membru al Academiei de Stiinte, profesor de paleontologie la Muzeul de Istorie Naturala), in Lesen-chainements du monde animal dans Ies temps geologiques, Paris, 1883, p. 5: "Oricat de mici suntem, este o placere si chiar o datorie pentru noi sa scrutam natura, caci natura este o oglinda pura in care se reflecta Frumusetea divina.

Pierre Termier (ilustru geolog, membru al Institutului Frantei), in La Vocation du Savant, 1927: "Geologia ne duce de mana, pe cai grandioase, langa Dumnezeu"...

Astazi, o miscare de reactie impotriva incalcarilor pe care Materialismul si corolarul sau, Ateismul, le savarsesc asupra domeniului stiintei, incepe sa se produca pretutindeni, in Franta si mai ales in Germania.

Sa speram, prin urmare, ca in curand stiinta va ajunge sa scape de acest parazit, care nu numai ca o compromite, dar o si paralizeaza, impiedicandu-i progresul.

Nicolae Paulescu

• Dialogul dintre stiinta si religie in Romania
  Publicat in : Editoriale
• Stiinta si religie complementaritate sau opozitie
  Publicat in : Sanatate si stiinta
• Stiinta si ortodoxie - un dialog necesar
  Publicat in : Interviuri
• Stiinta versus Religia
  Publicat in : Religie