Moment aniversar: Parintele Patriarh Teoctist a implinit 92 de ani

Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si-a aniversat in data de 7 februarie ziua de nastere, prilej cu care numerosi clerici si credinciosi s-au indreptat inca de dimineata spre Catedrala Patriarhala.

Incepand cu ora 9,00, Prea Fericitul Parinte Teoctist, inconjurat de mai multi membri ai Sfantului Sinod a oficiat Sfanta Liturghie, ca multumire adusa Bunului Dumnezeu pentru binefacerile revarsate asupra Prea Fericirii sale, a Bisericii Ortodoxe Romane si a poporului roman. In Catedrala Patriarhala un moment special l-a constituit slujba de pomenire pe care PF Parinte Patriarh a savarsit-o in memoria celor patru patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane, trecuti la cele vesnice, precum si in amintirea parintilor trupesti ai Prea Fericirii sale.

Florile albe superbe, aranjate in cosuri mari trimise in dar, la fel ca micile buchete simple de trandafiri sau cate o unica floare oferita cu dragoste si caldura de cate un credincios, toate acestea insotite de urari de sanatate si "La multi ani!" au constituit momente de vadita emotie pentru Prea Fericitul Parinte Teoctist, de la iesirea din Catedrala pana la resedinta sa.

La ora 13,00, Prea Fericitul Parinte Patriarh, inconjurat de mai multi ierarhi, a participat la momentul aniversar in Palatul Patriarhal unde s-a intalnit cu personalitati ale vietii publice, cu reprezentanti ai altor culte si cu toti cei care au dorit sa-l felicite pe Prea Fericirea sa cu prilejul implinirii a 92 de ani de viata.

In numele Sfantului Sinod a vorbit IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei, care i-a inmanat Parintelui Patriarh si o frumoasa icoana a Mantuitorului Iisus Hristos.

Cuvantul IPS Mitropolit Teofan:

"Suntem aici pentru a prelungi intr-o alta ambianta atmosfera creata in cursul acestei dimineti in Catedrala patriarhala cand Prea Fericitul nostru Parinte Patriarh Teoctist, inconjurat de fratii arhierei, membri ai Sfantului Sinod au slujit Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, Sfanta Euharistie, slujba prin excelenta de multumire adusa lui Dumnezeu pentru toate ocaziile iar in cazul nostru pentru darul pe care Dumnezeu l-a oferit Bisericii sale in persoana PF Parinte Patriarh Teoctist. I-am multumit lui Dumnezeu pentru darul unui prunc (pe care Dumnezeu l-a daruit prin sfintii parinti, ca sa-l citez pe Prea Fericitul din cuvantul sau de dimineata, sfintii parinti Dumitru si Marghioala) darul acestui prunc oferit constiintei crestine a acestui neam, prunc care iata peste decenii a primit crucea si bucuria de Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Romane. Acest moment important din noiembrie 1986 a fost precedat insa de clipe de pregatire pentru asumarea acestei responsabilitati. Primul moment de pregatire a fost ambianta lumii satului din veacul trecut, aceasta lume puternica si demna cum o numea regretatul Horia Bernea intr-o scrisoare trimisa Prea Fericitului acum 12 ani cu ocazia zilei de nastere a Prea Fericirii sale, acest spatiu onest si natural in care s-au pregatit si se pregatesc personalitatile de exceptie ale acestui neam. A urmat pregatirea din chilia manastirii. Ascultarea, privegherea de toata noaptea, intalnirea cu calugarii imbunatatiti au pregatit deja drumul pentru primirea crucii de arhiereu, de episcop vicar, de mitropolit si ulterior de patriarh. Intalnirea in jurul anilor'50 cu Patriarhul Iustinian a fost definitorie pentru mersul in Biserica si in viata al PF Parinte Patriarh Teoctist. Patriarhul Iustinian, acest Moise cel nou al neamului romanesc, atat de important pentru o perioada de cumpana din istoria neamului, a fost ajutat ca sa aiba mainile ridicate de cei doi vicari ai sai, Teoctist si Antim, pentru ca amalecitii acelor vremuri sa piarda razboiul, ceea ce a creat momente de panica pentru reprezentantii ideologiei celei fara de Dumnezeu din acea vreme. A urmat si crucea si bucuria responsabilitatii de Episcop la Arad, de Mitropolit la Craiova si de Mitropolit la Iasi. S-a hranit adanc Prea Fericitul din demnitatea ardelenilor, din entuziasmul oltenilor si din evlavia moldovenilor, pregatindu-se prin aceasta de marea si decisiva chemare de Intaistatator al Bisericii. In acele momente pre-decembriste si in perioada imediat urmatoare PF Parinte Patriarh Teoctist a experimentat in propria-i fiinta ce inseamna purtarea de cruce la dimensiunile reale ale Golgotei dar si ce inseamna revarsari nenumarate de har, cascade autentice de har revarsate asupra vietii Prea Fericirii sale si asupra vietii credinciosilor din aceasta tara. Caci ce poate fi, daca nu o bucurie, o plinatate de har, sa vezi profesorul de religie intrand in scoala, preotul mergand in armata si in inchisoare, credinciosii zidind mii de biserici, Sfantul Sinod infiintand parohii si toata constiinta crestina din Romania organizandu-se in opera de caritate pentru a aduce alinare multa napastuitilor unei societati mereu in tranzitie. In toata aceasta perioada Parintele nostru Patriarh a aratat iubire sfanta fata de Biserica lui Hristos, l-a oferit pe Hristos acestui neam pentru ca el sa-i fie si sare si lumina, si cale si adevar, si viata si aluat care dospeste toata framantatura. De aceea la acest ceas aniversar, Prea Fericite Parinte Patriarh, stiind ca l-ati oferit pe Hristos cu atata generozitate acestui neam, in lumina acelui minunat cuvant "Ale tale dintru ale tale tie iti aducem de toate si pentru toate" pe care l-ati rostit astazi la Sfanta Liturghie, in numele Sfantului Sinod aici de fata, in numele preotimii, diaconimii, vietuitorilor sfintelor manastiri, in numele poporului lui Dumnezeu aici de fata, va oferim pe acelasi Hristos, prin aceasta icoana, care sa va ocroteasca in continuare, sa va fie scut de protectie, izvor de har pentru ca Biserica are inca nevoie imensa de Prea Fericirea voastra. Sa dea Dumnezeu, Domnul Hristos, sa raspanditi in continuare in infrastructura sufleteasca a acestui neam si a acestei Biserici, lumina, darul unitatii de care avem atata nevoie, glas smerit si curajos si profetic al misiunii si, mai presus de toate, stiti bine din propria experienta, sa ne oferiti binecuvantarea, iertarea si dragostea Prea Fericirii voastre, pentru toti si pentru toate. Bucurie adanca sa va dea Dumnezeu intru multi, buni si fericiti si sanatosi ani, Prea Fericite Parinte Patriarh!"

La ziua portilor deschise de la Patriarhia Romana a fost prezent si Inalt Prea Sfintitul Ioan Robu, Arhiepiscop si Mitropolit romano-catolic de Bucuresti, care s-a adresat celor prezenti:

"Prea Fericirea voastra, ascultandu-l pe Mitropolitul Teofan al Olteniei,vorbind despre itinerarul de viata pe care l-ati parcurs, m-am gandit la ceea ce evoca, si mai ales la doua cuvinte: har si cruce. Pe acestea vi le-a harazit Dumnezeu, pe acestea le-ati purtat de-a lungul anilor spre slava sa si spre mantuirea poporului credincios. Sunt bucuros sa fiu de fata la acest moment aniversar. Din partea Bisericii Catolice tot gandul bun, toata pretuirea si iubirea noastra! Am fost alaturi de credinciosii si fratii ortodocsi astazi in rugaciunile inaltate lui Dumnezeu pentru Prea Fericirea voastra si pentru Biserica Ortodoxa Romana, voi ramane mai departe acelasi fidel prieten al Prea Fericirii voastre si al Bisericii Ortodoxe Romane invocand impreuna cu voi si cu tot poporul credincios tot harul si binecuvantarea asupra Bisericii si asupra poporului nostru dar astazi in mod deosebit asupra Prea Fericirii voastre. La multi ani!"

Din partea Senatului Romaniei, mesajul de felicitare insotit de calde felicitari, urari de sanatate si "La multi ani!" adresate Intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane, a fost prezentat de catre domnul senator Corneliu Vadim Tudor.

Mesajul Primului ministru Calin Popescu Tariceanu a fost prezentat de catre Adrian Lemeni, secretar de stat la Ministerul Culturii si Cultelor care i-a urat Prea Fericitului Parinte Patriarh " La multi ani cu putere si spor, sanatate, viata indelungata, bucurii si impliniri duhovnicesti!".

Consilierul prezidential Bogdan Tataru Cazaban a prezentat apoi un mesaj cu urari calde de sanatate din partea Excelentei Sale domnul Traian Basescu, Presedintelui Romaniei.

PF Parinte Patriarh Teoctist le-a multumit tuturor celor prezenti pentru urari si a rostit in incheiere un foarte frumos cuvant de invatatura in care si-a exprimat si dorinta ca, in acest an, sa inceapa construirea Catedralei Mantuirii Neamului.

Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist:

"Ne-am bucurat, ca si in alti ani, de aceasta zi si eu, personal, sunt dator cu multe lui Dumnezeu pentru ceea ce n-am putut sa indeplinesc prin chemarea si slujirea mea pentru Dumnezeu in vremurile de grea furtuna pe care le-am strabatut cu Biserica noastra. Erau vremuri inimaginabile. Oricare dintre intelectualii tarii, academicieni, profesori, cu alte vocatii, altfel le suportau decat le suporta preotul de la parohie si episcopul de la eparhie care avea asupra sa miile de suflete, miile de credinciosi. De aceea greutatea furtunii de atunci poate fi evocata acum sau valorificata mai ales, intr-un fel pentru cler si intr-un fel pentru ceilalti. Dar Dumnezeu care cunoaste si gandul nostru si inima noastra ne-a intarit cugetul, nu al tuturor celor ce ne aflam aici, pentru ca aveti in fata dvs. o coroana de episcopi si mitropoliti tineri care nu erau atunci, atunci erau studenti si erau dornici sa slujeasca Biserica noastra. Acum avem langa noi aici pe Mitropolitul Europei Occidentale, IPS Iosif, pe IPS Arhiepiscop Nicolae din SUA, avem asadar parinti care vin cu mesajul lor de dincolo si cu dragostea romanilor de acolo. Asa incat eu nu am alta marturisire a face decat ca s-au spus aici, lucruri adevarate dar infricosate pentru mine pentru ca n-am putut sa le indeplinesc dupa cuvantul de aici. Caci omul este, oricine ar fi el, cum stiti foarte bine dvs., o trestie batuta de vant dar aceasta trestie batuta de vant, parintele prof. Staniloaie o vede in stare sa opreasca furtunile, o trestie in stare sa strapunga cele mai adanci intelegeri sau clipe ostile bisericii noastre si, in lumina acestei invataturi crestine, noi am izbutit.

Sigur, zilele omului sunt in mana lui Dumnezeu. E un adevar si nu se poate conta de azi pe maine, mai ales dupa 92 de ani, am ezitat sa spun chiar 92 ca parca nu-mi vine sa cred, asa incat va fi nevoie sa meditam mai departe, sa pastram tezaurul nemuritor al credintei noastre, adus de Sfantul Apostol Pavel. Biserica Ortodoxa are rugaciuni pentru toate imprejurarile, nu asa cum spun unii, vrand sa ne osandeasca, ca noi ne-am rugat si acum ne rugam pentru conducatorii tarii, dar in acelasi timp trebuie sa se stie ca acesti conducatori ai tarii sunt emblema a ceea ce trebuie sa fie pentru un popor in istorie, emblema Bizantului, ocrotitor si paznic al culturii. Noi, neincetat, ne rugam si pentru ostasii tarii, pentru bolnavii din spitale, pentru orfani, pentru vaduve. Foarte interesanta este partea aceasta a rugaciunii noastre pentru poporul credincios, cum spunea IPS Mitropolit Teofan, poporul credincios care suntem acum aici dar si cei care nu sunt cu noi acum, si ei sunt in rugaciunile noastre si cata mangaiere le procura aceasta. Biserica este factorul acesta inefabil care ne transmite de dincolo de zarea noastra adevarurile taborice, lumina taborica pe care noi trebuie s-o urmam neincetat in Sfanta Biserica. Cu aceste ganduri eu va incredintez pe toti ca pastrez la inima mea toate semnele de simpatie aratate, in clipa aceasta si in alte clipe, Bisericii noastre, pentru ca Biserica noastra are o valoare in sine si tot ce gaseste cineva bun in comportamentul unui ierarh sau al unui preot sau al unui slujitor al altarului sau chiar al unui crestin sunt bunurile si drepturile Bisericii. Ea ne ridica, ea ne pastreaza, ea ne ajuta pe noi si ea ne da putere. De aceea avem o misiune cu totii, iubiti frati si surori in Domnul, ca tara aceasta are nevoie acum, o data cu intrarea in Europa, are nevoie ca noi sa intram cu valorile noastre, cu traditiile noastre, cu cultura noastra, cu imaginea si valoarea marilor nostri carturari de pe vremuri care erau europeni. Avem inaintasi cu experienta, avem cuvantul lor, avem chemarea lor, avem vocatia lor dar trebuie si noi ca sa mergem cu acest duh de a purta valorile acestui popor care acum nu mai incape in bisericile din Bucuresti si asteapta cu ardoare inceputul Catedralei Mantuirii Neamului. Poate Dumnezeu nu ma va certa asa de aspru ca sa nu vad macar batut priponul, cum s-ar spune. Acestea sunt dorinte care se exprima in asemenea imprejurari, dar de data asta se exprima dintr-o rabdare si o suferinta nu a unui om ci a milioane de romani din tara si de peste hotare, pentru ca Patriarhia sa aiba o catedrala asa cum a randuit marele nostru inaintas, primul Patriarh Miron Cristea care a scris pe pisania acestei biserici ca a rezervat-o ca sa fie Catedrala Patriarhiei in mod provizoriu, pana cand va fi construita Catedrala Mantuirii Neamului.

Ne aflam acum in anul 2007. Acest numar sapte, stiti si dvs. cu toti, are multe semnificatii mai ales in Sfanta Biblie, in Cartea Cartilor. Poate numarul acesta al acestui an, asa, fara a abandona credinta noastra, certitudinea credintei noastre, sa duca in acest an la implinirea dorintei noastre cu Catedrala. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa fim pasnici si linistiti, sa ne pretuim viata, daca imi e ingaduit sa-mi spun o parere acum la varsta aceasta, sa o pretuim si sa impodobim viata pentru ca-i darul lui Dumnezeu, s-o impodobim cu virtuti, cu stiinta de carte, cu toate treptele de inaintare in cunoastere asa ca, noi in Europa, sa ne aratam cu valorile noastre. Parintii care vin din Franta, din SUA, din Germania, marturisesc ca ne asteapta fratii nostri romani acolo si fratii nostri crestini din celelalte religii cu aceste bunuri. Cu credinta in Dumnezeu si-n ajutorul lui va binecuvantez pe toti si rog pe Bunul Dumnezeu sa ne ajute tuturor sa devenim fii apropiati ai sfintei noastre Biserici. La multi ani tuturor cu sanatate si pace!"

Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati

.