Cum trebuie sa intelegem ca "Tatal este mai mare decat Fiul" (Ioan 14, 28), desi Tatal si Fiul "sunt una" (Ioan 10, 30) ?

La o prima vedere superficiala este imposibil (ilogic) ca amandoua afirmatii sa fie adevarate pentru ca ele se exclud reciproc. S-ar parea ca, daca ar fi adevarate ar insemna fie ca Dumnezeu este schimbator, fie ca Hristos se contrazice singur sau ca nu spune adevarul. Departe de crestinismul ortodox o asemenea cugetare.

In continuare, urmand exemplul si metodologia Sfintilor Parinti vom oferi un exemplu din viata de zi cu zi, pe care orice om il poate intelege cu ușurința, pentru a arata ca cele doua afirmatii sunt amandoua adevarate, caci Hristos este „Adevarul”[1] prin excelenta si fara de pacat[2].

Astfel, vom apela la stiinta si va propun sa va imaginați ca sunteti la volanul unui autoturism si conduceti relaxat cu viteza constanta, intr-o zi calduroasa de vara, pe un drum drept, iar pe marginea drumului sunt pomi. Indicatorul de viteza de la bordul masinii pe care o conduceti arata ca va deplasati cu 50 de kilometri pe ora. Acum daca eu va intreb pe dumneavoastra cu ce viteza va deplasati (dumneavoastra si evident autoturismul pe care il conduceti si tot ceea ce este in el) cu siguranța ca veți fi tentati sa raspundeti ca evident va deplasati cu cat afișeaza indicatorul de viteza al autoturismului, adica cu 50 de kilometri la ora. Acest raspuns insa nu este corect in totalitate, ci este valabil doar pentru un singur caz, mai precis acela in care ne raportam la un sistem de referinta static, mai exact la copacul de pe marginea drumului pe langa care treceti cu autoturismul. Daca ne raportam insa la un alt sistem de referinta, spre exemplu un alt autoturism care se deplaseaza (tot cu viteza constanta) pe aceeasi directie ca si dumneavoastra, insa cu viteza de 30 de kilometri pe ora si pe care tocmai l-ati depașit atunci dumneavoastra va deplasați cu 50 minus 30 adica doar cu 20 de kilometri pe ora.

In mod analog, afirmatia Domnului nostru Iisus Hristos „ca Tatal este mai mare decat Mine”[3] este valabila doar intr-un singur caz, acela in care ne raportam la cauzalitate (mai precis la raportul de cauzalitate dintre persoana Dumnezeu Tatal si persoana Dumnezeu Fiul). Astfel, ipostasa (persoana) Dumnezeu Tatal este cauza ipostasului (persoanei) Dumnezeu Fiului prin nastere, deci este mai mare. Insa daca am alege alt sistem de referinta, adica daca ne-am raporta la orice altceva in afara de cauzalitate in relatia Dumnezeu Tatalui cu Dumnezeu Fiul, afirmatia este falsa, caci Hristos spune clar ca in fiinta lor “Eu si Tatal Meu una suntem”[4] in iubire, vointa, mila, dreptate, activitate, lucrare etc. “caci cele ce face Tatal, acestea le face si Fiul intocmai”[5] pentru ca “dupa cum Tatal scoala pe cei morti si le da viata, tot asa si Fiul da viata celor ce voieste”[6] deoarece “precum Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba viata in Sine”[7] si desi dupa intrupare Dumnezeu Fiul a luat si firea omeneasca, El tot trebuie adorat precum Dumnezeu Tatal, deci este obligatoriu ca oamenii si ingerii „toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal. Cine nu cinsteste pe Fiul nu cinsteste pe Tatal care L-a trimis.”[8]

Dumnezeu are Cuvant si Duh. Cuvantul si Duhul sunt limitati doar cauzal (nu si spatio-temporal) de Dumnezeu pe care il vom numi Tata, intrucat numim Cuvantul Lui, Fiu. Deci, dupa cum suntem invatati de Sfintii Parinti, afirmam ca Dumnezeirea are o singura fire, cunoscuta in trei ipostase (persoane), intrucat “Tatal si Fiul si Sfantul Duh sunt unul in toate, afara de ne-nastere, nastere si purcedere”[9]. Dumnezeirea, nu are limite spatio-temporale sau existentiale, aceasta inseamna ca nu exista alt termen de comparatie in afara de cauzalitate intre Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Sfantul Duh. Tatal naste pe Fiu atemporal si purcede Duhul tot atemporal, dar prin ce difera nasterea si purcederea nu cunoastem, insa stim ca nu sunt asemenea[10]. Asadar fiinta Dumnezeirii este una singura si este mai presus de existenta si de cunoastere[11], si deci “toate aceste insusiri trebuiesc atribuite intregii Dumnezeiri in chip comun, identic, fara deosebire, neimpartit si unitar. In chip deosebit insa, atribuim fiecarei ipostase a Dumnezeirii expresiile: Tata, Fiu, Duh, necauzat, cauzat, nenascut, nascut si purces, care nu indica fiinta, ci raportul unei ipostase fata de celelalte si modul lor de existenta”[12] supaexistential (mai presus de Univers, de spatiu si timp). Asadar, dupa cum spune si Sfantul Ioan Damaschin, noi crestinii ortodocsi urmand adevarul “credem intr-o singura fiinta, intr-o singura Dumnezeire, intr-o singura putere, intr-o singura vointa, intr-o singura activitate, intr-un singur principiu, intr-o singura stapanire, intr-o singura domnie, intr-o singura imparatie, cunoscuta in trei ipostase desavarsite”[13] si anume: Tatal, Fiul si Sfantul Duh.

Sfanta Treime.

Este foarte greu sa ne imaginam spatiul cvadridimensional si universul, deci cu atat mai mult va fi mai greu sa ne imaginam cele ce sunt mai presus de acestea. Vom incerca totusi sa explicam Sfanta Treime prin comparatie cu focul, atat cat este cu putinta. Sa ne inchipuim deci un foc. Cand spunem foc, ne gandim la cele trei atribute importante ale focului si anume: flacara, lumina si caldura. Astfel, lumina si caldura provin din flacara focului, care este cauza lor. Putem asocia Dumnezeirea cu focul si precum atunci cand spunem foc ne gandim la toate cele trei caracteristici ale lui (flacara, lumina si caldura), tot astfel cand spunem Dumnezeire ne gandim la toate cele trei persoane (ispostasuri) ale Sfintei Treimi (Tatal, Fiul si Sfantul Duh). Iar dupa cum spunem ca lumina focului si caldura focului provin din flacara focului si daca nu ar fi flacara nu ar fi nici lumina si nici caldura, deoarece flacara este cauza lor, tot astfel si cu privire la Dumnezeire marturisim ca Tatal este cauza Fiului si Sfantului Duh.

Mai mult, noi vedem ca lumina vine de la flacara prin intermediul razei de lumina, dar nu vedem cum vine caldura de la flacara, deci exista deosebire intre modul de transmitere al caldurii si luminii focului, tot astfel spunem ca Fiul este nascut din Tatal, iar Sfantul Duh purcede din Tatal iar nasterea si purcederea sunt diferite. Desigur ca in cazul focului, lumina (undele electromagnetice in domeniul vizibil) si caldura (undele electromagnetice in domeniul radiatiei infrarosii) sunt unde electromagnetice amandoua, deci au aceeasi natura si aceleasi proprietati, diferind doar lungimile de unda corespunzatoare, insa asa cum am precizat mai sus, este cu neputinta sa gasim un exemplu din Univers care sa poata explica cu exactitate cele mai presus de Univers, adica Dumnezeirea. Mai mult, in cazul focului, nu putem desparti lumina si caldura focului de flacara focului, deoarece lumina si caldura nu au o ipostasa proprie intrucat sunt proprietati naturale ale focului, existand deosebiri fundamentale intre flacara, foc si lumina. In cazul Dumnezeirii insa, Tatal, Fiul si Sfantul Duh au ipostase proprii in aceeasi fire si singura deosebire intre ipostasurile desavarsite este nenasterea proprie Dumnezeu Tatalui, nasterea proprie Dumnezeu Fiului si purcederea proprie Dumnezeu Sfantului Duh; si de aceea afirmam ca tot Cuvantul lui Dumnezeu s-a intrupat (adica intreaga fire dumnezeiasca intr-o ipostasa intreaga[14]) si nu doar o parte (asa cum multi ratacesc, majoritatea din necunostinta).

Sfantul Ioan Damaschin marturiseste ca “Sfanta sobornica si apostolica Biserica invata ca Tatal exista deodata cu Fiul lui Unul-Nascut, care din El s-a nascut, in afara de timp, fara de stricaciune, impasibil si incomprehensibil, cum, numai Dumnezeul tuturor lucrurilor stie. Dupa cum focul exista deodata cu lumina din el si nu este mai intai focul si pe urma lumina, ci deodata; si dupa cum lumina se naste totdeauna din foc si este totdeauna in el fara sa se desparta deloc de el, tot astfel si Fiul se naste din Tatal, fara sa se desparta deloc de El, ci este pururea cu El. Dar cu toate ca lumina se naste in chip nedespartit din foc si ramane totdeauna cu el, totusi nu are o ipostasa proprie deosebita de ipostasa focului, deoarece lumina este o calitate naturala a focului. Fiul, Unul-Nascut al lui Dumnezeu, insa, desi este nascut din Tatal in chip nedespartit si neindepartat si ramane pururea cu El, totusi are o ipostasa proprie deosebita de ipostasa Tatalui. ... Daca spunem ca Tatal este principiul Fiului si mai mare decat Fiul, nu sustinem ca El precede pe Fiul in timp sau in fire, caci prin El a facut veacurile. Si intru nimic altceva nu se deosebeste decat numai in ceea ce priveste cauza, adica Fiul a fost nascut din Tatal si nu Tatal din Fiul, si ca Tatal, in chip natural, este cauza Fiului dupa cum spunem ca nu provine focul din lumina, ci mai degraba lumina din foc. Prin urmare, cand auzim ca Tatal este principiul Fiului si mai mare decat Fiul sa intelegem aceasta cu privire la cauza. Si dupa cum spunem ca focul lumineaza prin lumina care iese din el, si nu sustinem ca lumina din el este un organ slujitor al focului, ci mai degraba o putere naturala, tot astfel spunem ca toate cate le face Tatal le face prin Fiul Sau Unul-Nascut, nu ca printr-un organ slujitor, ci prin o putere naturala si enipostatica. Si dupa cum spunem ca focul lumineaza si iarasi spunem ca lumina focului lumineaza, tot astfel <<toate cate face Tatal, de asemenea face si Fiul>>[15]. Dar lumina nu are o ipostasa proprie deosebita de ipostasa focului. Fiul, insa, este o ipostasa desavarsita, nedespartita de ipostasa Tatalui, dupa cum am aratat mai sus. Este cu neputinta sa se gaseasca in lume o imagine care sa exemplifice in ea insasi in chip exact modul de existenta al Sfintei Treimi. Caci cum este cu putinta ca ceea ce este facut, compus, stricacios, schimbator, circumscris, care are forma si este coruptibil, sa arate in chip clar fiinta dumnezeiasca cea mai presus de fiinta si libera de toate acestea?”[16].

Eugen Gantolea

[1] Ioan 14,6;
[2] Ioan 8,46;
[3] Ioan 14,28;
[4] Ioan 10,30;
[5] Ioan 5,19;
[6] Ioan 5,21;
[7] Ioan 5,26;
[8] Ioan 5,23;
[9] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 2.
[10] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 8.
[11] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 4.
[12] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 10.
[13] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 8.
[14] Coloseni 2,9.
[15] Ioan 5,19.
[16] Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I, cap 8.