Nelinistea este mahnirea proiectata in viitor. Simtind o neliniste nedeterminata, pericole indecise, omul asteapta incordat sa i se intample ceva rau sau chiar o catastrofa. Oamenii cu un nivel ridicat de neliniste (anxiosi) reactioneaza foarte prost la un astfel de stres. Ei si asa sunt neincrezatori in fortele proprii, neajutorati, se supara repede, se sperie si se panicheaza. La acestea se adauga si cosmarurile nocturne, insomnia, palpitatiile, senzatiile de rau si durerile de cap.

Mult mai reliefat se vede un astfel de tablou in cazul unor disfunctii generalizate, legate de neliniste. Aceasta desemneaza o anxietate cronica si presimtiri negative, ale caror urmari sunt „diluate”, nefiind legate de vreun eveniment, obiect sau situatie concreta.

Nelinistea, ca orice alta manifestare patologica a tristetii, are diverse cauze. Cercetatorii au descoperit o gena speciala a nelinistii si nervozitatii. Aceasta actioneaza asupra posibilitatii creierului de a utiliza serotonina, a carei insuficienta provoaca anxietatea. Gena aceasta raspunde, in parte, pentru neliniste si pentru trairile negative, intr-o oarecare masura ea determina inclinatia noastra spre liniste si echilibru. Cercetatorii observa ca influenta mostenirii genetice asupra gradului de nervozitate nu este mare (aproximativ 4%).

Gena nelinistii si a nervozitatii poate fi considerata ca "samanta a patimii" (dupa expresia Sfantului Ioan), iar nelinistea ca o "buruiana" tipica de pe campul sufletului uman. Nu poti explica insa totul prin defecte genetice. Trebuie sa tinem seama si de educatie, de posibilitatea de autocontrol, de deprinderile de comunicare, de sustinerea din partea apropiatilor s.a.

Este cunoscut ca parintii nelinistiti au mai des copii nelinistiti. Aceasta nu se intampla intotdeauna din cauza mostenirii, ci din cauza imitarii modului de gandire si actionare al adultilor. Parintii nu reusesc sa vada aceste lucruri in familia lor, deoarece au diferite motive de neliniste. in plus, asupra copilului actioneaza si ingrijorarea apropiatilor pentru el: cum se va descurca intr-o anumita situatie.

Daca acasa este tot timpul o atmosfera nelinistita, aceasta este contagioasa. Copiii primesc aceasta forma nesanatoasa de a reactiona chiar si la evenimentele obisnuite ale vietii. Pe de alta parte, se intalnesc parinti care nu se indoiesc de nimic si stiu exact cum sa dobandeasca totul in viata. Copilul acestora este nevoit sa le indreptateasca intotdeauna asteptarile. De aceea, el se afla intr-o permanenta tensiune, in tendinta de a face pe plac parintilor. Ii este foarte greu atunci cand cerintele si reactiile adultilor nu sunt predictibile sau sunt inconsecvente. Aceasta poate duce, de asemenea, la boala.

Vom contura acum portretul unui copil nelinistit. Din primele zile de viata el reactioneaza la tot ce este nou cu prudenta, este inclinat sa dea inapoi, sa se supere sau sa gaseasca alinare la mama, in cazul in care intalneste necunoscuti.

Iata, acest copil ajunge la gradinita. Se uita cu incordare imprejur, saluta foarte incet si se asaza suspicios pe marginea unui scaun din apropiere. Se pare ca asteapta tot felul de neplaceri. Copilul se simte neajutorat, se teme sa se joace si sa intreprinda noi activitati. Are cerinte mari de la sine, fiind deosebit de autocritic. Astfel de copii cred ca sunt mai slabi decat altii, ca sunt mai urati si mai neindemanatici. Ei cauta laude si aprobari de la adulti in tot ceea ce fac.

Psihologii au realizat criterii speciale ale descoperirii copilului nelinistit. Daca macar unul din criteriile de mai jos se regaseste permanent in comportamentul copilului dumneavoastra, atunci el este inclinat spre neliniste.

Cum poti ajuta copilul nelinistit?

Conform unei expresii frumoase, experienta insucceselor si a infrangerilor te aduce cu picioarele pe pamant, iar experienta victoriilor si a succeselor iti da aripi. Copilul slab trebuie ajutat sa-si desfaca aripile gingase. Pentru aceasta sunt utile consultarea psihologului, activitati de psihocorectie si jocuri.

Copilul nelinistit nu trebuie impins spre jocuri care au la baza concurenta si intrecerea. Jocurile pentru el trebuie sa fie bune, cognitive si de dezvoltare, fara notarea unor rezultate sau comparatii cu alti copii. Fiecare participant la aceste jocuri trebuie sa primeasca premiul sau.

De parinti depinde foarte mult daca copilul va creste nervos sau nelinistit, daca mostenirea negativa se va accentua sau nu. Psihologii ne sfatuiesc sa respecam urmatoarele reguli:

1. Sa nu comparam copilul cu alti copii si sa nu-i accentuam insuccesele. Dimpotriva, trebuie remarcate succesele, laudate virtutile si trebuie sa credem in el atat de puternic, incat sa fie patruns de aceasta credinta.

2. Sa nu grabim sau sa impingem de la spate copilul. Sa-i oferim posibilitatea de a se obisnui treptat cu noua situatie si de a actiona intr-un tempo obisnuit. Copilul timid si slab are nevoie de timp pentru a face cunostinta, a vedea si a intelege noile legi dupa care se conduce in situatii necunoscute, fie ca este vorba de un nou grup de colegi, de un invatator sau educator nou sau de un apartament nou. Copilul se va linisti, convingandu-se ca nu risca sa i se intample nimic rau.

3. Sa nu obligam copilul sa fie „curajos". Darurile si observatiile, in acest caz, sunt inutile. Nelinistile copilului sunt irationale prin natura lor, fiindca el traieste intr-o lume a senzatiilor si a inchipuirilor, iar nu a sensului sanatos. De aceea, a-l convinge ca „nu e nimic grav" este inutil. Frica este alungata de tandretea si apropierea mamei si a tatalui. Este mai bine sa discutam daca este chiar asa de infricosatoare situatia. Este mai bine sa gasim impreuna calitati ale obiectului fricii si sa ne imprietenim cu acesta.

4. Sa nu tipam la copii sau la alte persoane in prezenta lor. Copilul trebuie sa simta ca este bine primit si pretuit. Aprobarea nu trebuie facuta doar ca recompensa pentru succes, ci din dragoste. Cerintele prea mari, severitatea, judecarea si notele proaste produc traume psihicului slab.

5. Sa cream situatii in care copilul si-ar putea demonstra talentul si vrednicia, ca sa merite respectul colegilor. Spre exemplu, se pot organiza sarbatori acasa, unde sa fie invitati prietenii copilului. Aici, in atmosfera confortabila pentru el, copilul timid se va comporta foarte increzator si prietenii isi vor schimba parerea despre el.

6. Sa-i oferim copilului libertatea de initiativa, de a lua singur hotarari si de a rezolva problemele. Este insa periculos ca el sa fie lasat singur in fata greutatilor pentru care nu este inca pregatit.

Konstantin V. Zorin
Articol preluat din cartea "Enigmele ereditatii. Pacatele stramosilor si genele urmasilor", Editura Sophia

Cumpara cartea "Enigmele ereditatii. Pacatele stramosilor si genele urmasilor"

• Nelinistea cea buna nu se sfarseste niciodata
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Tamaduirea fricii. Frica de Dumnezeu
  Publicat in : Religie
• Disperarea
  Publicat in : Credinta
• Un rasfatat oscilant
  Publicat in : Religie