Administrarea Sfintei Taine a Mirungerii

 Savarsitorii Sfintei Taine a Mirungerii sunt episcopul si preotul. Nici un alt membru al clerului si nici un simplu laic crestin nu au dreptul sa administreze aceasta Sfanta Taina.

Pentru ratiuni pastorale si pentru a da posibilitate copiilor sa-si in­suseasca elementele credintei, in Biserica Apuseana, s-a introdus, ca o inovatie, randuiala potrivit careia, ungerea cu Sfantul Mir este rezervata numai episcopului, preotul putand-o savarsi numai cu autorizatia aces­tuia, in cazuri exceptionale sau pe raspundere proprie, atunci cand nu-i permit imprejurarile sa obtina incuviintarea episcopului.

Cei indreptatiti sa primeasca Sfanta Taina a Mirungerii sunt numai cei botezati in mod valid. Acestia pot fi de orice varsta, dar de doua feluri, si anume : dreptcredinciosii, cei care se afla in Biserica, si ere­ticii care se reintorc la Sfinta Biserica pe care o parasisera dupa ce pri­misera in sinul ei botezul valid.

In cazul celor din prima categorie mentionata, Mirungerea se administreaza indata dupa botez. Romano-catolicii - dupa cum am precizat - au introdus, ca o inovatie, randuiala de a administra Sfanta Taina a Mirungerii sau confirmatiunea abia dupa ce cel botezat a implinit varsta de 14 ani sau 7 ani in caz  de necesitate, dupa o prealabila instruire religioasa. Protestantii nu recunosc caracterul de Taina al Mirungerii. Confirmatiunea are la ei caracterul de simpla ceremonie religioasa, cu scop pedagogic-educativ, pe care o savarsesc la varsta de 14 ani, dupa o prealabila instruire reli­gioasa a celor botezati anterior.

In cazul celor din a doua categorie, Mirungerea se administreaza numai dupa ce ei se leapada de erezie si dau declaratie scrisa ca marturisesc credinta pe care o marturiseste Biserica. In cazul acestora, ungerea cu Sfantul Mir se repeta, lucru ce nu este oprit, ci chiar poruncit de asemenea situatii de catre sfintele canoane (can. 7 II ec.,- 95 VI ec.; 7 Laod. , 1 Vasile cel Mare).

La administrarea Sf. Taine a Mirungerii se foloseste Sfantul si Marele Mir, a carui sfintire este rezervata episcopului (can. 6 Cart.), dar obiceiul a schimbat aceasta randuiala canonica cu aceea ca dreptul de a sfinti Marele Mir este rezervat numai intiistatatorilor Bisericilor autocefale sau altor ierarhi de grad superior, ca mitropoliti sau episcopi carora li s-a recunoscut sau conferit acest drept in chip de pri­vilegiu. Intr-o vreme patriarhul ecumenic a incercat sa-si rezerve acest drept pentru intreaga Biserica Ortodoxa.

In ce priveste varsta la care se administreaza Sf. Taina a Mirun­gerii, nu exista alta randuiala decat aceea ca ea se poate administra la orice varsta sau la varsta la care se administreaza si Sf. Botez pentru ca s-a statornicit inca din Biserica veche, practica administrarii ei in­data dupa Sf. Botez. In Biserica Apuseana, adica la cea Romano-catolica, Mirungerea se administreaza de obicei la varsta de 14 ani sau mai devreme, insa nu sub varsta de 7 ani, adica sub varsta la care cei bote­zati se socotesc apti sa-si insuseasca minimele cunostinte de catehism crestin.

Locul in care se savarseste Sf. Taina a Mirungerii este acela in care se savarseste si Sf. Taina a Botezului, adica, in mod obisnuit, biserica sau locasul de inchinaciune si - in mod exceptional - orice alt loc in care se poate savarsi Botezul.